Alestorm si Skalmold canta pe 27 noiembrie in club Quantic din Bucuresti in cadrului turneului Skalstorm! In deschidere concertului vor urca pe scena Altair.
Altair e o formatie de power-progressive metal din Italia infiintata in 2013. Sunt influentati de power metalul specific anilor ’90, iar primul lor album, ‘Lost Eden’ marcheaza si o colaborare cu Fabio Lione, solistul formatilor Rhapsody si Angra.
De-a lungul timpului au impartit scena cu formatii precum Sabotage, Blind Guardian sau Rotting Christ.
In 2017 au lansat un nou album, ‘Descending: A Devilish Comedy’, album conceptual, mult mai heavy comparativ cu precedentul.
In momentul de fata Altair inseamna:
Simone Mala -Voce
Luca Scalabrin – Bass/Voce
Gianmarco Bambini – Chitara
Filippo Romeo – Chitara
Simone Caparrucci – Tobe
Biletele se gasesc in format electronic pe www.iabilet.ro si in reteaua fizica iabilet.ro/retea : Magazinele Flanco, Metrou Unirii 1 langa casa de bilete Metrorex, Magazinul Muzica, Magazinele IQ BOX – Telekom, Cafe Deko, Club Vintage, Club Quantic, Hard Rock Cafe, Beraria H, Agentiile Perfect Tour, Libmag (Bulevardul I.C. Bratianu, nr. 6, Sector 3), Magazinele Uman si in Statiile de Plata SelfPay din toata tara si au urmatoarele preturi:
Când mă gândesc la concertele care m-au marcat, îmi apar in fața ochilor câteva instantanee, acele sclipiri intense care fac showul de neuitat. Din fericire, pot să le retrăiesc prin munca fotografilor de concerte. Ei sunt cei care au grijă mereu să prindă momentele speciale, să fie unde trebuie, când trebuie. De-a lungul timpului, am urmărit cu interes și admirație proiectele de fotografie de eveniment.
Unul dintre acele proiecte este Asociația Stage Photo, fondată de Miluță Flueraș, Paul Voicu și Carlos Funes. Niște nume cu greutate în scena fotografică românească au vrut să creeze o comunitate artistică în jurul lor, un spațiu de dezvoltare și creare. Pentru cei dornici să pornească pe acest drum al fotografiei de eveniment, Asociația Stage Photo oferă workshop-uri, sfaturi, și promovare. Mai mult decât atât, pe site-ul asociației găsim în fiecare lună un Best Of, o selecție a celor mai reușite fotografii de la evenimente.
Ca să aflăm mai multe despre acest proiect, dar și despre cei din spatele lui, i-am invitat pe Miluță, Paul si Carlos la o discuție despre fotografia de concert.
TAO: Cum a luat naștere asociația?
Miluță: Ideea inițială a fost a lui Carlos. El ne-a propus mie și lui Paul și așa a luat naștere asociația. Ideea de nume a fost a lui Paul; am făcut un brainstorming, varianta lui a fost cea mai bună și am acceptat-o toți.
TAO : Cine poate fi membru și cum?
Miluță: Membru poate fi orice fotograf care e interesat de această nișă pe care o abordăm- fotografia artelor spectacolului, nu se referă doar la fotografia de concert, ci la orice tip de performance, de la un performance într-o galerie la un show aviatic. Procesul de înscriere e relativ simplu : cei care vor să adere trebuie să prezinte un portofoliu de 10 imagini prin care să demonstreze că sunt cunoscători ai acestui tip de fotografie și că au activat cât de cât în domeniu, iar noi analizăm portofoliul, votăm și îi primim în asociație.
TAO : La ce proiecte ne putem aștepta?
Miluță: Momentan, pe lângă prezența noastră în social media (facem un fel de album de best of în fiecare lună), lucrăm la niște proiecte pe care le vom anunța în curând, și anume- ne dorim să filmăm un documentar despre scena muzicală underground din București, suntem într-o fază avansată a proiectului. Deja am contactat trupele, ne-am făcut o idee despre cum vrem să arate și dorim să începem filmările acum, în septembrie.
TAO : Dacă nu s-ar pune problema de bani sau de chestiuni financiare, ce proiecte ați dori să inițiați ?
Miluță: Deocamdată este vorba doar de acest proiect și despre o carte pe aceeași temă, care va fi mai mult un album de fotografie documentară- un proiect de durată. Se va pune problema de bani atunci când va trebui să producem efectiv albumul, dar documentarul îl facem in house, cu ce materiale avem, echipamente… Problema ar putea fi eventual la promovare și distribuție, pentru că niciunul dintre noi nu are experiență în domeniul de PR de film, e o nișă și asta. Ne dorim să cooptăm și persoane care să se ocupe numai de asta, ca să ne poată promova proiectele mai bine.
TAO: Am văzut pe site-ul vostru că vreți să țineți și diverse workshop-uri, cursuri… Credeți că oricine poate ajunge un fotograf bun?
Paul: Eu nu sunt de părerea asta. Cunosc fotografi care sunt oameni foarte ok, dar de 6-7 ani de zile nu au avansat deloc, au rămas în același loc și pe partea de fotografie, și pe partea de editare. Uitându-te la pozele lor, nu simți nicio emoție din punctul de vedere al încadrării subiectului în peisaj, sunt niște imagini terne. Dacă faci poze doar ca să arăți că ai foost acolo, nu ai mare lucru de arătat.
Tocmai de asta ne-am gândit și la partea asta de coaching, ca să îi ajutăm pe ceilalți să se dezvolte. Dar în primul rând ne învățăm unii pe alții. Miluța are o idee, am și eu o idee, haide să încercăm să le punem cap la cap, apoi în practică. Niciunul nu e ”mama fotografiei de concerte”. Avem multe exemple pe care să le urmăm, fotografi atât din străinătate, cât și din țară. Una din fete a tras pentru Studio Rock la Rockstadt și mi-a trimis pozele să i le public, pentru că îi făcusem rost de acreditare- am rămas foarte impresionat de ce a scos fata aia la primul ei festival.
Miluță: Pentru că sunt oameni care au un talent nativ, au ochiul potrivit pentru fotografie. Sunt oameni care se uită la mii de tutoriale și tot nu reușesc să prindă esența, pe când alții au un talent nativ și încep să se remarce după câteva evenimente și știu să vadă ceea ce este important, în termeni de compoziție, de juxtapunere, văd mai multe elemente decât vede un om obișnuit.
Carlos: Oricum, ideea e să ne ajutăm reciproc să evoluăm. O data pe lună ne întâlnim și ne facem ”critica”, vedem ce poate fi îmbunătățit, cum am putea încadra mai bine ș.a.m.d.
Miluță: În plus, facem și studii de caz, prezentăm portofoliul câte unui fotograf din afară pe care îl apreciem, ca să vedem ce face ca acele imagini să fie bune, să vedem dacă putem și noi să adoptăm anumite elemente de compoziție, sau poate abordarea în sine. Ideea e să ne îmbogățim cultura vizuală cât se poate de mult.
TAO : Să vorbim puțin despre fotografie în general. În primul rând : cum vedeți voi rolul fotografiei și al videografiei în scena muzicală ?
Paul: E unul foarte important- prin foto și video promovezi artistul respectiv, organizatorul, locația… Promovezi scena muzicală din România, dacă sunt români. Sunt trupe românești care au crescut foarte mult datorită fotografiei de concert. Dacă se întâmplă să concerteze o trupă mică într-o locație mai puțin cuprinzătoare, unde nu vin decât vreo 60 de oameni să îi asculte, dar pozele și filmările de la concert arată interesant sau promițător, oamenii vor fi tentați să îi asculte.
Miluță: Impactul este unul destul de mare. Dacă e să ne gândim la perioada de acum vreo 10 ani, când nu era Facebook, imaginea avea alt rol și alt impact. Acum, cu rețelele de socializare, site-urile nu mai sunt atât de vizitate. Dacă e să mă gândesc la Sonysphere, acum 10 ani, când imaginile atingeau 10 000 de vizualizări… Acum algoritmul rețelei de socializare nu îți mai permite acest lucru dacă nu plătești. Dar conținut de calitate se creează din ce în ce mai mult, se vede că a evoluat foarte mult piața, oamenii déjà au o cultură vizuală, organizatorii la fel- își aleg fotografii, nu iau pe oricine, au început și remunerațiile să ajungă la nivelul la care ar trebui… Încet-încet, începem să ne aliniem la niște standarde și să ne putem compara cu industria de afară în privința asta.
TAO : Dacă vă uitați acum de exemplu la o anumită formație sau la un eveniment, unde se promovează anumite fotografii care nu sunt neapărat cele mai reușite… Vă face asta să vă placă mai puțin evenimentul/formația respectivă ?
Paul: Nu, n-are nicio legătură. Depinde mult de locație, de lumini. Nu poți să judeci un concert la care artiștii probabil că n-au fost în cea mai bună stare psihică și n-au dat tot ce pot sau tot ce vor pe scenă. Sunt momente în care nu poți să funcționezi la 100%. E doar unul din multele concerte. Dacă îi asculți, îi știi de ceva timp, poți să fii de acord că au avut o performanță mai slabă, dar știi că nu asta e norma.
Miluță: Nu neapărat. Ce încercăm noi, fotografii de concert, e să captăm prezența lor, feeling-ul, energia lor. Uneori pot fi 25 de fotografi în fața scenei și doar unul dintre ei să facă o singură poză care să cuprindă toată atmosfera, să spună întreaga poveste. Și din poza aia poți să înțelegi tot concertul, să îți spună tot.
TAO : Era o glumă că în România, pe Facebook, al doilea cel mai frecvent nume de familie e ”photography”…
Paul: Da, sunt de acord cu asta, suntem cu toții de acord cu asta. Ideea e că e foarte ușor să faci o pagină din asta cu ”photography”, e gratis, cu ceva bani poți face rost și de câteva mii de followeri, cu toate că nimeni nu se uită la pozele pe care le publici.
TAO : Dar acum, când toată lumea are o cameră cu el la concert… Este ăsta un motiv pentru care lumea apreciază mai puțin fotograful de concert?
Miluță: Nu, pentru că foarte puțini pot reuși cu ajutorul unui telefon să facă o fotografie mai bună decât cei care stau în ”pit”. Dar s-a întâmplat să văd și fotografii făcute cu telefonul care să le întreacă pe cele profesionale, pentru că omul respectiv se află în alt punct, are altă perspectivă asupra concertului. Chiar și eu, la Electric Castle, am tras în paralel cu telefonul și am văzut că se poate, cu condiția să ai și o anumită experiență, dar sunt foarte rare cazurile.
TAO : Hai să vorbim puțin și de partea de fotografie promoțională, pentru imaginea unei formații. Cât de mult (decor) este prea mult și când lăsăm lucrurile simple ?
Miluță: Eu, de exemplu, când discut cu o trupă despre felul în care se va desfășura o ședință foto, întreb întâi care este conceptul. De cele mai multe ori recurgem la elemente destul de simple, în niciun caz n-am utilizat decor excesiv, pentru că nu caracterizează genul acesta de imagini. Poate editarea sau efectele să fie mai deosebite (efecte reale, nu digitale), dar în general sunt chestii destul de simple pentru că trupa este cea care trebuie să iasă în evidență, nu elementele de decor. Totuși, imaginea trebuie să spună o poveste, astfel încât este nevoie de elemente care să contureze mai bine conceptul în sine. De regulă, oamenii optează pentru chestii destul de simple și ne bazăm pe expresivitatea lor. S-a făcut totuși un studiu și s-au observat clișeele care se repetă la fotografiile cu trupe- spre exemplu vocalistul este tot timpul în față și iese în evidență, trupele de metal nu zâmbesc niciodată, clădiri părăsite, fish eye etc. Important e cum treci peste clișeele astea ca să poți transmite ceva, cum poți să scoți de la subiecții tăi ceea ce vrei să transmiți.
TAO : Care au fost pentru voi momentele de cotitură în carieră- un concert important, un moment în care ați învățat ceva…
Paul: E o întrebare cu mai multe răspunsuri. Pentru mine, momentul de cotitură, care m-a atras către fotografia de concert a fost festivalul Hellfest, datorită acelui festival m-am apucat de fotografia de concert.
Carlos: Pentru mine, cel mai mare highlight a fost tot la Hellfest, a fost pentru prima oară când am participat la un festival de o asemenea anvergură. Am învățat că dintr-o singură melodie trebuie să scot cele mai bune cadre pentru trupa respectivă. E o altă dinamică față de concertele care se țin în cluburi sau în cadrul unor festivaluri mai mici. Am învățat să trag atâtea cadre cât să simt că e de ajuns, că am prins și chestii bune și câ îmi și ajung imaginile, astfel încât atunci când mă duc la concerte mai lejere, unde pot să fotografiez pe parcursul a 3 melodii, simt că am prea mult timp.
Miluță: Sunt multe momente importante… De exemplu, prima acreditare, în 2008, la Brașov… Primul concert foarte tare pe care l-am fotografiat- AC/DC, în 2010, prima acreditare la un eveniment cu public de peste 10 000 de oameni… Faptul că am ajuns să lucrez cu festivaluri foarte mari, totul venind de la sine, în sensu că organizatorii festivalului m-au contactat, pentru festivaluri ca Electric Castle, ARTmania, Blaj Alive… Faptul că m-am extins către alte zone, începând de la muzică, că lucrez pe digital, sunt fotograf (SEE Fest, iCEE Fest), festivaluri care au cu totul alt profil, dar care sunt festivaluri de top în România… Faptul că am putut să mă extind către video și că am avut șansa să lucrez și cu artiști cunoscuți…
Pentru a afla mai multe despre Asociația Stage Photo, îi puteți găsi pe:
Alestorm si Skalmold canta pe 27 noiembrie in club Quantic din Bucuresti in cadrului turneului Skalstorm! Primele 200 de bilete costa doar 79 lei.
Alestorm sunt oficial din Perth, Scotia, insa sunt o formatie multinationala avand membrii din intregul Regat Unit dar si din Ungaria.
Totul a inceput in 2004 sub numele de Battleheart ce se dorea a fi un proiect de Power Metal, insa artistii au ajuns sa dea nastere la ce se numeste acum Pirate Metal.
Trupa si-a schimbat numele in Alestorm dupa ce a semnat cu Napalm Records. Pana acum Alestorm a lansat 5 Albume, cel mai recent fiind ‘No Grave But the Sea’ si au avut turnee alaturi de formatii precum Korpilkaani, Eluveitie, Belphegor, Finntrol, Epica, Insomnium si multi altii. Alestorm sunt una dintre putinele formatii care incorporeaza elemente de folk, pirate si party metal intr-un mix iesit din comun.
In momentul de fata Alestorm inseamna:
Christopher Bowes – voce, keytar
Gareth Murdock – bass, backing vocals
Peter Alcorn – tobe
Elliot Vernon – clape voce
Mate Bodor – chitara, backing vocals
Skalmold se reintorc in Romania din indepartata Islanda. Cu 9 ani de activitate, Skalmold au devenit rapid un nume important al scenei viking/folk metal din Europa. Au cinci albume, dintre care cel mai recent, ‘Sorgir’, urmeaza sa fie lansat pe 12 Octombrie anul acesta. Un detaliu foarte interesant care ofera un sound unic formatiei, este faptul ca fiecare membru al trupei este si solist vocal.
In momentul de fata, Skalmold inseamna:
Bjorgvin Sigurdsson – vocals, guitar
Baldur Ragnarsson – guitar, vocals
Snaebjorn Ragnarsson – bass, vocals
Thrainn Arni Baldvinsson – guitar, vocals
Gunnar Ben – oboe, keyboard, vocals
Jon Geir Johannsson – drums, vocals
Biletele se gasesc in format electronic pe www.iabilet.ro si in reteaua fizica iabilet.ro/retea : Magazinele Flanco, Metrou Unirii 1 langa casa de bilete Metrorex, Magazinul Muzica, Magazinele IQ BOX – Telekom, Cafe Deko, Club Vintage, Club Quantic, Hard Rock Cafe, Beraria H, Agentiile Perfect Tour, Libmag (Bulevardul I.C. Bratianu, nr. 6, Sector 3), Magazinele Uman si in Statiile de Plata SelfPay din toata tara si au urmatoarele preturi:
– primele 200 de bilete: 79 lei dar nu mai tarziu de 15 octombrie
Ce se întâmplă când amesteci sunetul valurilor izbite de stânci, incantațiile șamanice inuite și temperamentul nordic, cu o voce care sculptează minuțios stări pe care nu le mai poți uita?
Cel mai probabil se naște o muzică rară, o călătorie ritualică eliberată de spațiu și timp, în care doar Eivør poate fi maestrul de ceremonii.
Născută în Insulele Feroe, misteriosul și îndepărtatul arhipelag nordic, Eivør și-a descoperit vocea și pasiunea pentru muzică cântând piese tradiționale împreună cu familia. Imediat după ce învață să cânte la chitară de la mama sa, la doar 10 ani încearcă primele sale compoziții, influențată de Leonard Cohen și de calitățile sale unice de povestitor.
La 16 ani, Eivør deja debutase discografic și concerta la festivalurile de folk de-a lungul Scandinaviei. Urmează căutările artistice, interesul pentru jazz și muzică clasică, dar mai ales fascinația pentru experimentele electronice.
Inspirată de cele mai insolite surse, de la precursorii trip hop-ului, Massive Attack, beatboxing, la cântecele tradiționale inuite, cântând în engleză sau feroeză, Eivør își câștigă o poziție privilegiată în peisajul muzical scandinav, unde concertează des.
În prezent locuind în Danemarca, artista este coautoarea soundtrack-ului serialului BBC, The Last Kingdom, o colaborare ce i-a crescut notorietatea semnificativ în spațiul european și nu numai.
Comparată de unii critici cu Kate Bush, Eivør are în comun cu celebra cântăreață britanică nu doar precocitatea creativă, ci și neobosita curiozitate muzicală, curajul artistic și refuzul constant al compromisurilor.
Eivør concertează pe 20 octombrie, ora 20’00 în Club Control.
În deschiderea concertului Eivør va urca pe scenă Duo-ul danez AyOwA, grup a cărui muzică atmosferică și onirică oscilează între noise pop și dark electronic.
Biletele pentru concertul Eivør costă 60 de lei și se găsesc pe Eventbook.ro.
E-an-na este una dintre formațiile tinere care ne arată că se poate. Ne arată că se poate ca o formație românească să crească și să se dezvolte, când muncesc pentru asta. Ne arată că se poate să aibă un show live de excepție. Ne mai arată că pot câștiga locul al II-lea la Wacken Metal Battle (2017). Iar acum ne arată noul single, “Viu”, la aproape un an de la ultimul lor single.
Teen Art Out: Felicitări pentru noul Single, “Viu”. Ce v-a inspirat pentru aceasta melodie, un Carpe Diem muzical?
Andrei Oltean: Salutare şi mulţumim frumos! Întocmai. De-a lungul anilor am fost de nenumărate ori în situaţia de a nu putea duce la bun sfârşit o anumită idee la care chiar ţin, şi de exponenţial de multe ori i-am văzut şi pe alţii trecând prind asta. Ba că nu-s bune circumstanţele, ba că nu e momentul, că parcă ţi-a pierit cheful printre atâtea măgării ale vieţii… Întotdeuana o să se găsească ceva. Trebuie să nu uiţi să duci la bun sfârşit lucrurile în care chiar crezi.
Teen Art Out: Ca prim single, putem spune că reprezinta albumul mai bine?
AO: Întrucâtva. Nu e tocmai un prim single, fiindcă vom include şi „Epitaf“ pe noul album. Dar niciuna din ele nu sunt un oracol complet a ceea ce urmează. Va exista o suită de elemente cu siguranţă neaşteptate.
Ban Ovidiu: La fel ca și “Epitaf” reprezintă partea din album prin care spunem că nu vom rămâne la structuri / părți standard de folk metal.
Teen Art Out: Ce neputeți spune despre urmatorul album? Aveți deja o dată de lansare?
AO: Nu avem nimic, în afară de piese gata compuse şi înregistrate într-o variantă rudimentară, de preproducţie. Lucrăm la finisarea detaliilor muzicale, dar şi la nişte elemente grafice. Versurile sunt şi ele gata, dar drumul se lungeşte parcă la infinit. Aşa că nu vrem să facem nici o promisiune în acest sens. Nu până nu ştim clar că e totul gata. Răbdăm împreună, ce să facem?
BO: E altfel și din punctul meu de vedere arată o evoluție clară. Durează destul de mult, dar nu vrem nici să ne grăbim și să lansăm ceva inferior.
Teen Art Out: Care a fost procesul pentru acest nou album? De unde a venit inspirația și cum au ajuns melodiile în forma în care sunt?
AO: Din toate părţile. Greu de determinat de unde vine muzica în general. Sigur că încercăm, ca muzicieni, să ne fabricăm o poveste, o orginie a ideilor, dar adevărul e că nu cred că avem habar, sau că putem determina o sursă. Sunt idei care te iau la trântă pe nepregătite. Pe unele le-am respins, pe altele le-am modificat după propria voinţă, iar pe unele chiar le-am acceptat în forma în care mi s-au arătat. Stilul compoziţional al cuiva e marcat de amprentele artiştilor pe care această persoană îi ascultă: cu cât mai mulţi & diferiţi aceşti idoli, cu atât mai departe va fi noul stil de o posibilă similaritate cu un anume artist. Încerc să nu mă plafonez în ceea ce am mai făcut, şi cred că acest lucru se va vedea în noul album.
BO: A fost diferit deoarece n-am mai pornit de la anumite teme populare sau doar de la un anumit schelet de la Andrei, sunt și piesele care au pornit din idei de la mine, sau le-am făcut de la 0, dar împreună, astfel au un complet alt sound asupra căruia Andrei ulterior și-a pus amprenta. Mai sunt și piese pentru care Andrei cred că și-a vândut sufletul, fiind incredibil de bune și diferite.
Teen Art Out: Anul acesta este mult prea discutatul Centenar. Veți marca in vreun fel acest moment?
AO: Nu. Dacă ne putem bucura de viaţă, sau de existenţa unui concept drag, doar la intervale fixe înseamnă că ne autoimpunem acea bucurie. Simţi când ai chef, când vine spontan, nu când ţi-ai programat să simţi. Nu zic centenarul e un lucru rău. Doar că nu are legătură cu abordarea noastră asupra artei.
Teen Art Out: Ați lansat de curând un episod din NANANA TV. Vă doriți să continuați partea de vlogging, sau a fost ceva de moment?
AO: E cam mult spus vlogging. Videoclipurile din NananaTV nu sunt nici profesionale, nici nu apar în mod regulat, momentan. Când se mai adună idei şi ni se par haioase le împărtăşim şi cu alţii. Da, noi am vrea să le facem în continuare, în măsura în care timpul ne permite. Când apucăm, cum apucăm. Din nou, nimic de promis.
BO: Încercăm, dar este foarte greu, fiind cumva al n-lea lucru de făcut după multe altele mult mai prioritare.
Teen Art Out: Ce a însemnat pentru voi experiența Wacken și ce puteți spune că ați învățat din ea?
AO: Am învăţat să dorm în maşină. Wacken a fost un punct important în scurta noastră istorie, mai ales ajungând acolo ca o trupă nouă, abia atinsă de câteva zeci de concerte. Am învăţat foarte multe lucruri, în special despre principii. Cred că pilonul principiilor are cea mai mare nevoie de oblojire la noi, fiindcă ele asigură un curs al evenimentelor pe termen mediu şi lung, or noi suntem destul de angrenaţi în imediat, în “termenul scurt”. Am văzut ce înseamnă prietenia sinceră şi ne-oportunistă, spre exemplu. Între trupe, între organizatori, între toată lumea prezentă prin zonele de backstage. Fain sentiment. Creşte încetuc şi la noi, şi sper să eclozeze frumos într-o bună zi.
Şi am mai aflat un lucru, şi anume faptul că suntem în stare să ne prezentăm muzica şi în faţa a mii de străini, cu un efect la fel de profund şi plăcut precum se întâmplă acasă. Nu contează că n-au înţeles o iotă din versuri.
BO: Am văzut că avem o șanșă destul de puternică și afară. Lumea a simțit muzica și fără să fim nevoiți să cântăm intr-o engleză la mâna a doua.
Teen Art Out: Cum v-a venit idea sa cantați Dansul Pinguinului?
AO: Aoleu. Cred că ne prosteam la sală. Tot aşa, spontaneitate. Am zis că fie ne urăsc toţi, fie o să iasă foarte bine. Muzica noastră evită tendinţa de a face totul amuzant (tendinţă relativ dominantă în vremurile noastre), dar câte-un râset din când în când n-a omorât pe nimeni.
BO: Am zis să facem ceva mai extrem și neașteptat. Ulterior a apărut și ideea de dinozaur prin care voiam să aratăm că e un moment mai puțin serios muzical, dar totuși memorabil și prin care să facem lumea să se simtă bine.
Teen Art Out: Care au fost cele mai “nebune” momente din turneele voastre?
AO: Sunt multe moduri de a defini nebunia. A fost treaba cu pinguinu’ & Ovidiu deghizat în dinozaur, au fost stage dive-uri, au fost oameni care ne cântau versurile şi se auzeau la fel de tare ca noi… au fost nopţi în care am refuzat cazări în zone dubioase fiindcă era clar că vom rămâne fără remorcă dacă poposim acolo, nopţi în care fugeam unii după alţii cu sticle de apă desfăcute, chefuri şi liniştiri. E faină viaţa asta, chit că are puţine momente. Am tot spus că trăim în două lumi: în bulele astea de nebunie & dedublaţi în vieţile noastre de birou. Cea mai mare nebunie mi se pare hotarul dintre ele.
BO: De la pierderea temporară a unui membru cu telefonul inchis, la urcatul pe scenă la nici 3 minute după ce am ajuns in locul respectiv, la momente prin care mai lăsăm puțin seriozitatea după concerte, sau la idei spontane pe scenă. Am avut un concert în care am decis să incercăm să cântăm o piesă fiecare la alt instrument. A ieșit un haos, dar pentru noi a fost o experiență plăcută și cumva comică. Nu e tocmai ușor să fii atât de mult pe drumuri și pe langă oboseală fizică, se văd și semnele de oboseală psihică, incercăm totuși să mai lăsăm puțin din maturitate și să ne bucurăm de călătorie.
Teen Art Out: Care sunt câteva lucruri pe care publicul nu le ințelege despre ce înseamna industria muzicală?
AO: Sunt atâtea lucruri pe care nu le înţelegem nici noi. Nu ştiu cât trebuie să înţeleagă publicul ca să meargă totul mai bine. Încerc să mă leg de ce e relevant oarecum şi pentru ascultătorul care nu are treabă cu industria în sine. Până la urmă dacă simţi & rezonezi cu o muzică, vii la concert, o asculţi de-acasă, îţi iei un tricou, mă rog. Fiecare după posibilităţi şi dispoziţie. Sunt nenumărate aspecte de luat în calcul şi când lansezi muzică, şi când faci un concert. La noi în ograda mioritică e un mediu destul de imprevizibil, aşa că adesea nu iese totul plănuit ca la carte. Ce aş vrea e să fie înţeles lucrul ăsta şi să nu mai fim cu toţii părerologi “că e vina lui X sau a lui Y”. Nu-ţi convine, nu te mai duci, nu mai susţii. Problemele recurente sigur te vor descuraja, dar câte o gafă ocazională nu e întotdeauna din vina celui care a încercat să facă ceva din pasiune.
BO: Că trupele au ajuns “undeva” și de acolo e doar lapte și miere. Nu există așa ceva. Sincer să fim, muncim mult mai mult decât la inceputul trupei, pe multiple planuri și asta chiar implică un sacrificiu al oricărui “timp liber”.
Eu consider că trupele în general in România sunt aruncate într-un colţ în favoarea trupelor de afară, dat fiind că acelea vin cu o anumită productie (aproape imposibil de conceput pentru o trupă din Romania). Observ că oamenii au inceput să fie mai reci către industria noastră, să fie mai puțin dornici de a vorbi despre trupe, sau să-i ajute chiar prin social media. E imposibil să existe o creștere astfel și n-o să apară vreodată vreo trupă romănească să se compare cu “titanii” de afară, oricat de mare le este interesul și dedicatia. Fără susținătorii tăi nu poti face absolut nimic.
De altfel, observ că toată lumea îşi imaginează că trupele pot scoate piese pe bandă rulantă, dar cumva cu o calitate mai mare și o evoluție constantă. Oricât de mult lucrează o trupă, contează mult și interesul celor care-i susțin. Dacă mergi sa-i vezi la concerte, dacă spui activ pe net că vrei sa-i vezi in unele festivaluri, vorbești despre ei și ii susții prin merch, o să vezi cum toate vin mai ușor.
Teen Art Out: Care au fost, în schimb, niște lucruri pe care voi nu le-ați înțeles despre scena muzicală, și cu care v-ati izbit dupa ce ați „intrat în pâine”?
AO: Legalitatea. Caracatiţa monstruoasă a birocraţiei. E de parcă statul face tot ce îi stă în putinţă ca să îţi taie elanul atunci când încerci să joci după regulile create tot de acesta. În alte ţări rezolvi aproapte totul online, într-un timp decent de scurt. Noi încă aşteptăm răspuns în termen de 30 de zile după fiecare aviz.
BO: Că o să se treacă peste acest super război al genului, sau competiții muzicale. Indiferent de orice gen de muzică cântă o trupă, dacă ne abordează, incercăm să-i ajutăm. Din punctul meu de vedere, nu există vreo SUPER TRUPĂ unică în România, care să fie UNICĂ în lume dpdv muzical care să-și permite să fie un super judecător față de alte trupe.
Teen Art Out: Cât de important este pentru voi să puteți să vă implicați în toate zonele muzicii, de la înregistrare, mixare, la promovare, management, etc? Este un artist complet când are cunosținte din toate domeniile, sau trebuie fiecare lăsat să facă ce știe?
AO: Eu m-aş simţi minunat să fac doar muzică, să nu mă “murdăresc” cu concepte de marketing, de sporire a vizibilităţi, etc. Dar e necesar să fim multitasking, şi cred că o să încărunţim mult mai repede decât am face-o dacă am cânta doar în casele noastre, fără să încercăm să aducem muzica şi altora. Totuşi, muzica merită toate sacrificiile astea.
Dar nu. Un artist nu e neapărat complet dacă ştie management, sau să mixeze, sau alte activităţi conexe. Un artist e complet când îşi mânuieşte cu dibăcie arta, şi poate exprima corect ceea ce ia naştere la nivel sinaptic. E cel care poate cataliza emoţie.
BO: Inregistratul și un mixing la nivel de incepător te ajută foarte mult să-ti auzi ideile altcumva, nu printr-o filmare absolut oribilă dintr-o sală de repetitie, deci este cam necesar de la un anumit nivel.
Fiind 2178937219831 de trupe care bombardează cu informații internetul, trebuie să ai un plan de promovare foarte bun pentru a putea fi văzut.
Totuși, sunt de acord cu Andrei, pentru a putea realiza partea artistică cel mai bine, nu ar trebui să fii implicat in toate zonele. E pur si simplu prea mult.
Teen Art Out: Dacă ați avea o baghetă magică, care ar fi trei lucruri pe care le-ați face?
AO: I-aş face pe toţi mai relaxaţi şi mai puţin concentraţi pe partea necăjită a vieţii. Aş vrea ca toată lumea să-şi poată trăi visul, cât timp acest nu implică a face rău altcuiva, şi să ducă o viaţă decentă în acelaşi timp. Aş fi putut spune să am eu destui bani de instrumente, studiouri, cărţi & adăposturi pentru animale, şi pentru o mie de alte lucruri. Dar cred că primele 2 ar face să nu mai fie necesar. Aşa că din a treia dorinţă aş pune un fel de exception handling în caz că am modificat prea grav structura universului cu primele două. Să nu fie naibii vreun efect secundar grav şi neprevăzut.
BO: De acord cu ce a zis Andrei, chiar nu e altceva necesar. Bine, poate incă 2-3…zeci de chitări pentru colecția personală.
Cea de-a șaptea ediție a Rockstadt Extreme Fest, unul din cele mai importante evenimente metal din Europa de Sud Est si cel mai faimos festival de metal din Romania, va avea loc între 1 – 4 august 2019, la poalele Cetății Râșnov (terenul de Biatlon de la baza cetății).
Abonamentele pentru ediția 2019s-au pus deja în vânzare în rețeaua iaBilet și pe website-ul oficial al festivalului, http://www.rockstadtextremefest.ro:
Pre-sale 1: primele 1.000 de abonamente vor avea un preț special de 190 lei/ buc., valabil până la epuizarea lor, dar nu mai târziu de 16 septembrie 2018;
Pre-sale 2: va include 1.000 de abonamente cu prețul de 230 lei/ buc., valabil până la epuizarea acestora, dar nu mai târziu de 21 octombrie 2018;
Pre-sale 3: va include 1.000 de abonamente cu prețul de 270 lei/ buc., valabil până la epuizarea stocului, dar nu mai târziu de 13 ianuarie 2019;
Pre-sale 4: va include 1.000 de abonamente cu prețul de 310 lei/ buc., valabil până la epuizare, dar nu mai târziu de 17 martie 2019;
Pre-sale 5: va include 1.000 de abonamente cu prețul de 350 lei/ buc., valabil până la epuizare, dar nu mai târziu de 16 iunie 2019;
După data de 16 iunie 2019 și pe perioada festivalului abonamentele vor costa 390 lei/ buc.
Ca noutate, vor fi disponibile și bilete pentru fiecare zi de festival care vor fi puse în vânzare aproximativ cu 1 lună înainte de începerea festivalului la pretul de 220 lei. Mai multe detalii despre acestea vor putea fi oferite în momentul punerii lor în vânzare.
Primul nume deja confirmat la Rockstadt Extreme Fest 2019 esteParadise Lost, pionierii gothic/doom metalului alegând să includă cunoscutul festival de la Râșnov pe harta concertelor susținute în contextul aniversării celor 30 de ani de existență.
Cu 15 albume la activ, Paradise Lost este un nume consacrat pe scena gothic/doom metal internațională. Înființată în 1988 în Halifax, Marea Britanie, trupa e considerată fondatoare a stilului Gothic Metal, datorită albumului omonim lansat în 1991, ce a avut o influență majoră asupra mișcării metal din întreaga lume. În timp, sound-ul trupei a evoluat, încorporând diferite influențe, cum este cazul instrumentațiilor electronice pe care trupa le-a inclus în piesele de pe albumul „One Second” (1997). În anul următor, prin „Symbol of Life”, Paradise Lost a diminuat din nou prezența elementelor electronice în favoarea revenirii la stilul orientat pe chitară. Cel de-al 15-lea album, „Medusa” (2017), a adus la rândul său o schimbare de tonalitate, membri trupei declarând că este cel mai doom dintre toate pe care le-au făcut până în prezent.
Amorhpis, Soilwork si Jinjer canta pe 22 ianuarie la Arenele Romane in cadrulunui show METALHEAD. In deschiderevorcanta Nailed to Obscurity.
Finlandezii de la Amorphis se reintorc la Bucuresti anul viitor pe 22 Ianuarie la Arenele Romane (cort incalzit), pentru a ne prezenta cel mai recent album al trupei: “Queen of Time” dar si piesele care i-au facut celebri de atatia ani.
Formata in 1990, trupa finlandeza Amorphis a avut o ascensiune rapida pe scena metalului international, stilul abordat la inceput fiind death metal, insa, o data cu trecerea timpului, stilul trupei a evoluat catre progresiv metal sau melodic death metal.
Amorphis au revenit cu al 13-lea material de studio dupa o pauza de 3 ani. Albumul “Queen of Time’ a fost lansat pe 18 Mai anul acesta si marcheaza intoarcerea basistului Olli Pekka Laine, primul basist al formatiei.
Pentru acest material Amorphis a colaborat cu Chrigel de la Eluveitie dar si cu Anneke van Giersbergen.
In momentul de fata Amorphis inseamna:
Esa Holopainen – chitara
Tomi Koivusaari – chitara
Olli-Pekka Laine – bass
Jan Rechberger –tobe
Santeri Kallio – clape
Tomi Joutsen – voce
Soilwork vin din Suedia si sunt prezenti pe scena metalului din 1995.
In tot acest timp au lansat 10 materiale de studio, cel mai recent dintre ele fiind The Ride Majestic (2015).
De-a lungul timpului, in Soilwork au mai activat artisti precum Dirk Verbeuren, care in momentul de fata este tobosarul Megadeth sau Daniel Atonsson, fost basist si in Dark Tranquillity.
Au mai colaborat si cu Richard Evensand care a fost tobosarul Therion si Chimaira.
Componenta Soilwork este urmatoarea:
Bjorn “Speed” Strid – voce
Sven Karlsson – clape
Sylvain Coudret – chitara
David Andersson – chitara
Bastian Thusgaard – chitara
Taylor Nordberg – bass
Jinjer se reintorc la Bucuresti dupa concertul sustinut alaturi de Arch Enemy.
Formata in anul 2010, dupa ce Tatiana Shmailyuk a devenit solista trupei, Jinjer si-a castigat in scurt timp titlul de cea mai buna trupa de metal din Ucraina. Cu influente precum Lamb of God, Pantera, Gojira, Killswitch Engage, Death sau Chimaira, Jinjer abordeaza un mix inteligent de progressive si groove metal impodobit cu elemente funk, raggae si jazz. Dedicati in totalitate muzicii pe care o creeaza, ucrainenii de la Jinjer au lansat trei albume de studio, cel mai recent fiind “King of Everything”, material lansat sub egida casei de discuri Napalm Records. Romania este un loc in care Jinjer canta cu nostalgie de fiecare data, fiind una dintre primele tari in care le-a fost apreciata munca.
Concertul va fi deschis de germanii de la Nailed to Obscurity, trupa activa din 2005 cu 3 albume la activ care au conturat ca stil un melodic-doom metal.
Cel mai recent album a fost lansat in 2017 si se intituleaza King Delusion.
In prezent din trupa fac parte:
Biletele se gasesc in format electronic pe www.iabilet.ro si in reteaua fizica iabilet.ro/retea : Magazinele Flanco, Diverta, Metrou Unirii 1 langa casa de bilete Metrorex, Magazinul Muzica, Magazinele IQ BOX – Telekom, Hard Rock Cafe, Beraria H, Targul Cartii (Pasajul Latin), Agentiile Perfect Tour, Magazinele Uman si in Statiile de Plata SelfPay din toata tara.
Biletele au urmatoarele preturi:
presale: 100 lei Acces General si 155 lei Golden Circle pana pe 5 ianuarie
presale: 110 lei Acces General si 170 lei Golden Circle paba pe 22 ianuarie
la intrare: 120 lei Acces General si 186 lei Golden Circle
Se pun in vanzare doar 1800 de bilete. Concertul are loc in cort incalzit. Sunt in vanzare doar 400 de bilete Golden Circle in fata scenei.
Leprous se întorc în București după aproape cinci ani, alături de trupa islandeză Agent Fresco. Concertul face parte din turneul de promovare al celui mai recent album al trupei, ”Malina”. După show-ul memorabil din cadrul festivalului Artmania, Leprous au decis să strecoare alte două concrete în România, unul în Cluj Napoca pe data de 5 septembrie și celălalt în București, pe data de 6.
Leprous este o trupă care a cunoscut o evoluție surprinzătoare în ultimii ani, devenind noua senzație a metalului progresiv, una dintre acele formații “rising stars” ale scenei muzicale norvegiene. Stilul lor vizionar ne arată că nu se tem să experimenteze sau să surprindă și care sfidează orice încercare de încadrare în tipare. Într-o lume în care genul „progressive” oferă publicului atâtea opțiuni, devine tot mai greu să reușești să atragi atenția către tine, iar Leprous reușește asta de fiecare dată când se urcă pe o scenă.
Muzica lor este un mix de stiluri, de „progressive rock”, jazz sau „pure metal”, fiind prezente influențe ale unor compozitori de muzică clasică sau artiști din diferite genuri, ca: Björk, Muse, Porcupine Tree, Massive Attack, Ulver, Opeth sau Radiohead.
În timp ce primele albume ale trupei „Tall Poppy Syndrome” (2009), „Bilateral” (2011) sau „Coal” (2013) au atras atenția presei și aprecierea publicului, „The Congregation” (2015) le-a adus celor de la Leprous șansa de a participa la un turneu mondial. Ultimul lor album, „Malina” (2017) a fost întâmpinat cu entuziasm de critici, fiind apreciat drept un mix complex de sound-uri poliritmice îmbinate cu versuri incisive, cu o atmosferă melancolică și cu pasaje vocale melodioase.
De-a lungul carierei lor, Leprous au cântat alături de unele dintre cele mai cunoscute nume ale scenei muzicale internaționale, precum: Amorphis, Therion sau Opeth.
Agent Fresco este o trupă din Islanda ce a debutat în 2008. Stilul formației îmbină genuri precum pop, alternative, art, metal, and math-rock, alături de aceleași stări experimentale cu care ne-am obișnuit deja de la Leprous. Muzica lor este, cu siguranță, o altă față a genului progressive, creat ca muzică și interpretat ca o opera de artă. Am putea spune despre Agent Fresco că este una dintre acele trupe care te fac să gândești și să simți muzica, în timp ce o asculți. Până în prezent, Agent Fresco are la activ două albume de studio, A Long Time Listening (2010) și Destrier(2015).
Concertul din data de 6 septembrie va avea loc în Quantic Club. Evenimentul este organizat de Form Space.
Festivalul ARTmania vă așteaptă și în acest an în perioada 27-28 iulie, în clasica locație din Piața Mare a orașului Sibiu, cu noi nume mari precum Steven Wilson, Leprous, Mogwai sau Arcane Roots.
Ajuns la a 13-a ediție, ARTmania este cel mai longeviv festival rock din România și una dintre mărcile cu cea mai îndelungată tradiție de pe scena culturală regională, care și-a conturat propria identitate prin intermediul unui concept îndrăzneț și al unui ambient special: Piața Mare a uneia dintre cele mai frumoase cetăți medievale din Estul Europei.
ARTmania Festival este o platformă dedicată promovării tuturor formelor de expresie artistică inspirate din cultura rock, ce s-a consacrat ca principal promotor regional al proiectelor muzicale contemporane. ARTmania nu înseamnă doar concerte ale unor mari formații internaționale și locale. Muzica este componenta de bază de la care a pornit totul, însă, reprezintă doar o parte din experiența pe care festivalul a dorit să o ofere iubitorilor de artă din România și din străinătate.
Biletele pentru festival sunt disponibile în rețelele:
Americanii de la Godsmack revin in Romania pe 26 noiembrie la Arenele Romane din Bucuresti in cadrul unui eveniment marca METALHEAD. Like a Storm vor fi invitatii speciali ai acestui concert care se anunta a fi unul cu casa inchisa. Pana pe 15 iulie biletele Acces General au preturi speciale, se gasesc pe www.iabilet.ro, iar primul batch de bilete la Golden Circle s-a epuizat deja.
Like A Storm vin din Noua Zeelanda si sunt pregatiti sa ne uimeasca prin combinatia lor de metal cu instrumente traditionale. Trupa a fost formata in 2005 si pana in prezent a impartit scena cu Alter Bridge, Korn, Shinedown Black Veil Brides, Staind si multi altii. De asemenea, Like A Storm este una dintre putinele trupe care folosesc didgeridoo (instrument muzical aboriginal).
Primele doua albume de studio ale trupei, “The End of the Beginning” si “Awaken the Fire”. Ambele au debutat in Billboard 200, trupa devenind astfel una dintre cele mai aclamate trupe din Noua Zeelanda in Statele Unite.
Al treilea album, “Catacombs”, a fost lansat pe 22 iunie si s-a bucurat rapid de aprecierile fanilor si nu numai. Stilul trupei este greu de definit int-un cuvant. De la post-grunge pana la progressive rock, grupul reuseste sa imbine stiluri variate astfel incat produsul final sa fie mind blowing.
Biletele se gasesc in format electronic pe www.iabilet.ro si in reteaua fizica iabilet.ro/retea : Magazinele Flanco, Metrou Unirii 1 langa casa de bilete Metrorex, Magazinul Muzica, Magazinele IQ BOX – Telekom, Agentiile Perfect Tour, Magazinele Uman si pe terminalele self-service ZebraPay din toata tara.
Online pe www.iabilet.ro, puteti plati cu Cardul, prin Paypal, pe factura la Vodafone sau Orange cu plata la sfarsitul lunii sau ramburs cu plata cash prin Fan Courier oriunde in tara.
Biletele au urmatoarele preturi iar oferta earlybird este valabila pana pe 15 iulie!
earlybird pana pe 15 iulie: 185 lei Golden circle (epuizate), 145 lei Acces General
presale : 205 lei Golden Circle, 165 lei Acces General
la intrare: 220 lei Golden Circle, 180 lei Acces General
Se pun in vanzare doar 1800 de bilete. Concertul are loc in cort incalzit. Sunt in vanzare doar 400 de bilete Golden Circle
