Am fost intampinati in locatie de catre grecii de la Fragment Soul, o trupa de progressive/dark melancholic metal formata in 2016. Cu soarele in fata, trupa chiar a reusit sa creeze o melancolie generala in public. Partea buna, fiind intr-o zi de joi concertul, la ora 18:30 cand ei au urcat pe scena inca nu se stransesera mare parte din public. Alaturi de ei, e scena, a fost si solista ambre V, care pot spune ca a sunat chiar bine, vocea ei s-a integrat perfect atat cu vocea solistului Marc Durkee cat si cu instrumentalul trupei.
Scena fiind cucerita de doar 3 trupe in aceasta seara, am avut pauza de cate 30 minute intre prestatii, ocazie cu care am avut parte de o surpriza. Organizatorii au renuntat la achizita de jetoane, iar asta din start a omorat o coada si au transformat achizitia de bauturi un process mult mai usor si rapid. Nu cred ca am petrecut vreodata, la vreun concert, atat de putin timp la bar. 😊
Au urmat pe scena cei de la Bucovina, trupa de folk metal foarte cunoscuta si iubita intre metalistii autohtoni. Energia cu care au urcat pe scena este de apreciat, din pacate nu au reusit sa o extinda si asupra publicului, lucru recunoscut chiar de catre Crivat care a tinut sa ne spuna: “Aceasta zi este v-a ramane in istorie ca ziua in care la concertul nostru nu s-a dansat, nu am vazut wall of death, nimic.” Chiar daca nu a fost desmat in public, pot spune ca mi-am miscat corpul pe “Mestecanis”, “Spune tu vant” si inca cateva melodii care au risipit un pic nivelul de amorteala si lipsa de antrenament din pandemie.
Moonspell a fost headliner-ul serii, au urcat pe scena sa ne incante atat cu melodii noi cat si consacrate precum, “The Greater Good”, “Common Prayers”, “Night Eternal”, “Alma Mater”, “Scorpion Flower” si “Full Moon Madness” cu care au incheiat spectacolul. Show-ul a fost foarte bine inchegat, au reusit sa trezeasca un pic publicul si sa ne faca sa ne miscam. Un mare plus a fost jocul de lumini, care pot spune ca m-a impresionat. Mi-a dat impresia ca modul in care au folosit luminile a ajutat foarte mult la crearea unei povesti foarte bine conturata. Sa nu mai zic de faptul ca luminile roz au fost folosite prima data, in opinia mea, foarte frumos intr-un concert de metal.
Overall, acest concert mi-a dat impresia ca cei doi ani petrecuti in casa si-au spus cuvantul, suntem mult mai retrasi si cred ca am uitat cum este sa ne distram. Poate pana la finele anului ne revenim la energie pre-pandemie.
