By Simona Mihalca 
Nu ne-am numi revistă de artă și cultură dacă am documenta viața din Brașov și nu am face și o vizită la muzeele de aici, mai ales la cel de artă. Am avut ocazia să stăm de vorbă cu Bianca-Maria Bălșan, managerul Muzeului de Artă Brașov, pentru a descoperi provocările și satisfacțiile din spatele scenei culturale.
Muzeul de Artă Brașov a trecut printr-o perioadă de transformare, marcată de o renovare extinsă. Bianca-Maria își amintește că “Timp de trei ani fațada muzeului a fost în renovare și a fost acoperită de o pânză foarte mare pe schelă, iar toată lumea avea impresia că muzeul era închis, chiar dacă nu era. Țin minte, la primul eveniment de după ce s-a dat jos schela, era cineva pe stradă: ‘A, e deschis? N-am fost niciodată aici.’”
Această transformare nu s-a limitat doar la aspectul fizic al clădirii. Muzeul a adoptat o abordare dinamică, introducând evenimente interactive. Un exemplu este proiectul Re:Imagine Brașov, un proiect anual care a debutat în 2023. “Cinci artiști creează timp de trei ore la muzeu pe tema pe care o dăm noi. Este și muzică live, lumea poate interacționa cu artistul, să-l observe cum lucrează, să creeze și ei.” Bianca subliniază importanța interactivității: “să poți vorbi direct cu artistul, să vezi procesul și câtă muncă e în spatele fiecărei creații.”
Deși are un studii economice, Bianca și-a urmat pasiunea pentru cultură. “Eu am fost olimpică națională la istorie, dar când am ales facultatea am zis să fiu pragmatică.” A lucrat la un centru de cercetare și consultanță în domeniul culturii, unde a descoperit “efectele economice ale culturii, care trebuie analizată din alte puncte de vedere, trebuie văzut și rolul social, educativ, comunitar, identitar al culturii”.
Experiența sa la Muzeul Național Cotroceni, unde a coordonat proiecte culturale a fost esențială. Acolo, provocarea a fost “cum putem aduce patrimoniu și mai ales un muzeu precum Muzeul Național Cotroceni în prezent. Este un muzeu care are o identitate clară și un patrimoniu specific, fiind dintr-un punct de vedere blocat în timp, prezentând și protejând patrimoniu care stă mărturie perioadei în care România a fost monarhie sau condusă de diverși domnitori.”
Diferența dintre un muzeu național și unul local, cum este cel din Brașov, este semnificativă, mai ales la nivelul resurselor umane: “La Cotroceni, când am plecat eu, erau 90 de angajați, în timp ce aici suntem cam șaptesprezece angajați.” Această lipsă de personal înseamnă că “eu și fiecare dintre colegii mei avem mai multe roluri în care încercăm să suplinim lucrurile și posturile care nu sunt în organigramă.” Deși “este o diferență mare între bugetul unui muzeu național și cel al unui muzeu județean”, Bianca subliniază că “nu neapărat bugetul pe proiecte culturale”, deoarece atât la Cotroceni, cât și la Brașov, a obținut finanțări nerambursabile pentru proiecte culturale.
Recent, muzeul a fost afectat de tăierile bugetare. “Ca în orice instituție, pentru fiecare dintre colegii mei s-au redus sporurile pentru condiții vătămătoare.” Este o situație dificilă, mai ales că majoritatea personalului “intră în contact cu toate substanțele, toți sporii și microbii care sunt în laboratoare și în depozite”. Bianca recunoaște că salariile nu sunt atrăgătoare pentru noii angajați, fiind dificil să motiveze oamenii să lucreze în muzee. “Toți angajații care sunt la Muzeul de Artă sunt angajați vechi, care s-au obișnuit; sunt ca o familie, foarte uniți.”
Restaurarea, un proces atât de esențial pentru muzeu, este unul care necesită mult timp și multă dedicație: “Anul trecut am avut proiectul de restaurare live și timp de două săptămâni colegul meu, Radu Tătaru, a restaurat o lucrare în prima sală. O să reluăm și anul acesta în luna Septembrie pentru a le oferi vizitatorilor oportunitatea de a vedea cât de minuțios și de durată este procesul de restaurare. Anul trecut, în două săptămâni a fost curățată doar o bucată mică dintr-un tablou.”
Muzeul de Artă Brașov depune eforturi considerabile pentru a atrage un public divers, inclusiv tinerii. “Prin partea asta educativă, copiii și tinerii sunt circa 40% din totalul vizitatorilor noștri.” Parteneriatele cu școlile și Liceul de Arte Hans Mattis-Teutsch contribuie semnificativ la acest lucru. La vernisaje și evenimente precum Re:imagine Brașov, “Am avut atelierul live , cu diferite tipuri de muzică. Am avut jazz, am avut violoncel, am avut și DJ”. Un moment memorabil a fost când “ne-au venit doi tineri studenți, ea avea o floare și noi ne întrebam ce era cu floarea… și apoi am descoperit că erau la prima lor întâlnire și a dus-o la muzeul de artă.”
Muzeul se concentrează și pe schimbarea periodică a expoziției permanente pentru a menține interesul publicului. Anul trecut, “am schimbat 17 lucrări, au fost scoase lucrări realizate de artiști bărbați și au introdus lucrări realizate de femei. Din când în când tot mai facem modificări și în expoziția de bază astfel încât să nu fie un lucru static pe care l-am văzut odată și gata, nu mai e nevoie să mai urc la etaj.” De asemenea, se alternează “expoziții de artă contemporană, dar și expoziții cu lucrări din patrimoniu și expoziții cu artiști din diverse perioade istorice care nu sunt neapărat foarte cunoscuți”.
Un proiect de suflet pentru Bianca-Maria este “Her Art Story”, care a adus în atenția publicului “16 artiste din colecția muzeului, fie că vorbim de artiste relevante pe plan național ca Cecilia Cuțescu-Storck sau Geta Brătescu, fie că sunt artiste brașovene ca Irina Lukász sau Elena Mureşianu”. Proiectul a avut și o componentă de artă în spațiul public, fiind expus în Parcul Nicolae Titulescu. “Și atunci a fost oportunitatea ca nu trebuie să intri în muzeu, ci pur și simplu descoperi lucrările.”
Partea editorială este, de asemenea, crucială pentru muzeu: “Noi avem o editură tocmai din dorința de a prezenta rezultatele cercetărilor realizate de colegii mei despre patrimoniul Muzeului de Artă Brașov.” Publicațiile, care includ cataloage și albume, “ne oferă oportunitatea să prezentăm publicului lucrările care nu pot fi în permanență în expoziția de bază, dar și și cercetările care au stat la baza diferitelor expoziții.”
Pentru tinerii artiști care doresc să expună la Muzeul de Artă Brașov, Bianca-Maria subliniază importanța unei teme clare și a unei viziuni personale. “Mi se pare că artă trebuie să răspundă sau să ia în calcul provocările societății contemporane, dar din diferite aspecte. Lucrările ar trebui să reflecte modul în care acel artist interpretează, analizează, prezintă diferite aspecte ale societății sau teme personale.”
În încheiere, își dorește ca publicul să înțeleagă mai bine importanța culturii și a patrimoniului. “Aș vrea să se înțeleagă mult mai clar în societate importanța culturii și patrimoniului. Dincolo de ce am încercat eu să fac aici, dincolo de protejarea patrimoniului pentru generațiile viitoare, Muzeul de Artă Brașov este o instituție vie, o instituție relevantă, o instituție care nu e pur și simplu să prezinte un patrimoniu, ci îl cercetează, interpretează, și aduce în prezent.” Ea vrea ca oamenii să realizeze “munca extraordinară a colegilor mei, câte roluri își iau în fiecare zi, câte pălării poartă să se asigure că vizitatorii se bucură de experiența de la muzeu și descoperă sau învăță lucruri noi.” Mesajul este clar: “ar trebui să fie mai simplu să nu pară că cultura este un moft, când este, de fapt, unul din cele mai importante lucruri într-o societate.”