By Simona Mihalca 
Acum ceva timp am fost la prezentarea unor proiecte educaționele de tineret, unul mai impresionant ca altul. Totuși, cei care mi-a atras interesul cel mai mult au fost cei de la Alacrity Education, un ONG care prezenta un dispozitiv printat 3D de măsurare a calității aerului. Vedeam live pe laptopul lor ce concentrație de particule era, câtă umiditate, totul simplu, frumos, accesibil tuturor. Acest dispozitiv urmează să fie instalat în școli din București iar datele să fie publice tuturor.
Și dacă asta nu v-a convins, devine și mai bine! Cei de la Alacrity pun baza unui Hub de STEM în București, un laborator echipament modern pentru tinerii care vor să lucreze la proiecte. Impresionant să ai acces la tool-uri, imprimante 3d, etc. Dar mai mult decât, cred că avem nevoie de cât mai multe third spaces, aceste locuri care nu sunt acasă și nu sunt la școală/muncă, dar unde să ne putem întâlni fără să plătim. Să poți discuta cu prietenii (de această dată despre știință) undeva unde nu ești condiționat de câtă cafea bei.
Așa că am stat de vorbă cu echipa Alacrity și am aflat mai multe despre ei, despre proiect, despre viață. Mi-a plăcut foarte mult viziunea lor și vă invit și pe voi să o descoperiți.
- Sa incepem cu incepetul. Cine este Alacrity Education? Cum v-ati cunoscut si cum ati decis sa lucrati impreuna?
Alacrity Education este o asociație non-guvernamentală înființată oficial anul acesta, în ianuarie, și are ca misiune promovarea educației de calitate, echitabilă și accesibilă tuturor, atât în domeniile STEAM/ȘTIAM (Science, Technology, Engineering, Arts and Mathematics/Știință, Tehnologie, Inginerie, Arte și Matematică), cât și pentru protecția mediului.
Noi ne-am cunoscut în contexte și în momente diverse: o parte dintre noi ne știm de mai bine de 7 ani, fiind colegi de liceu în trecut, cu cealalta parte ne-am cunoscut la fazele regionale sau naționale ale unor concursuri, sau direct la facultate.
Iris a fost cea care a reușit să pună cap la cap piesele de puzzle: fiecare din noi avea un trecut în care s-a implicat în proiecte educaționale, de știință, inginerie sau comunitare. Fiecare din noi a întâmpinat diverse obstacole, cum ar fi dezinteresul profesorilor, lipsa de resurse materiale sau absența unei comunități în care să poți să continui să te dezvolți. Când am ajuns la facultate, toate aceste inconveniente au devenit și mai evidente: parcă toată lumea alerga după note, orice învățam era doar teoretic (deși suntem pe profil tehnic), iar nimeni nu părea că vrea să iasă din propria bulă. Frustrarea noastră comună ne-a făcut să rămânem împreună. Am decis, astfel, că vrem să schimbăm abordarea: decât să ne plângem de un sistem care nu e funcțional, o să venim cu soluții pentru a-l face să lucreze pentru student și pentru educație, nu împotriva lor.
Fundația Națională pentru Tineret a organizat la finalul lui august, anul trecut, un bootcamp pentru grupurile informale ca să le ajute în demersul de a se înființa ca ONG. A fost momentul cheie al dezvoltării noastre: acolo am avut ocazia să ne stabilim scopul, obiectivele și să punem bazele a ceea ce este azi Alacrity Education. Ne-a ajutat foarte mult și pentru ca a fost prima dată când am lucrat împreună în acea formație (Florentina, Iris, Luca și Justinian) și am putut să ne dăm seama de dinamica grupului. A fost foarte mulțumitor pentru noi să observăm că suntem un catalizator unul pentru celălalt: fiecare este bun pe o anumită parte, iar atunci când ne punem împreună să lucrăm la ceva, reușim să ne motivăm și să ne valorificăm reciproc punctele forte. Prin comunicare constantă, înțelegere și onestitate (pentru că e nevoie de cineva care să te pună față-în-față cu realitatea) am reușit să rămânem uniți și să ne continuăm misiunea de a face educația de calitate o normalitate, nu un privilegiu.
- De unde v-a venit ideea pentru acest Hub de STEM? Ati vazut asa ceva implementat in alte tari?
Nu putem spune că ideea laboratorului e o idee cu care am început. Departe de asta, visul unui laborator deschis publicului și bine dotat era de neînchipuit. La urma urmei cui îi vine dimineața, la cafea, elucubrația “hai s-o punem de un laborator”?! Ideea ne-a venit în urma cursului AirBox, prima noastră inițiativă, piatra filozofală a organizației. E un curs care combină toate ideile de bază din știință și inginerie, ca sa te ducă din punctul de a nu ști nimic, la a fi capabil să dezvolți un produs finit (o stație de monitorizat calitatea aerului). La AirBox înveți tot ce intră în procesul de creare și de producție a al stației: matematică, fizică și chimie de baza, proiectare 3D, electronică și programare. Cursul își propune să îmbunătățească atât abilitățile practice cât și pe cele teoretice ale studenților, prin intermediul unui curriculum interdisciplinar.
Atât de mult succes a avut AirBox, încât am vrut să îl extindem la nivel național. Dar, pentru asta, e nevoie de aparatură specializată, de resurse și de o comunitate de oameni care să contribuie la îmbunătățirea fiecărui aspect, de la cele tehnice, până la cele educative și de comunicare. Ne-am pus să ne găsim o chirie, să construim un mic punct de lucru…ne gandeam la vreo 30m^2, oriunde în București. Căutând, întrebând în toate părțile, norocul ne-a surâs până la urmă și am găsit persoana care ne-a și oferit spațiul, gratuit: 130m^2 de libertate, echitate și știință, chiar pe Christian Tell. Laboratorul va avea o sală de clasa, o camera de electrică, de robotica și una de chimie și fizică.
Ne-a inspirat modelul AT&T Bell Labs, locul de unde vine tranzistorul și o mare parte din tehnologia de telecomunicații pe care o folosim zilnic. Am vrut să creăm un spațiu unde oameni pasionați din diferite domenii să se adune și să inoveze împreuna, unde pot să inventeze, sa greșească fără să li se reproșeze asta și, cel mai important, un loc unde tinerii își permit sa viseze impreuna și să gândească la un viitor mai bun pentru noi toți. Avand acest spațiu mare, ne-am hotarat sa facem ceva mare. Așa s-a născut ideea laboratorului, dintr-un cocktail de noroc, nebunie, idealism și neajunsuri.
- Am inteles ca ati gasit un viitor sediu, care este in santier. Aveati pe cineva in echipa care sa aiba experienta “de santier”, de design interior, etc?
Într-adevăr, cu ajutorul tatălui lui Justin (care se ocupase de instalația electrică și sanitară a aceleiași locații cu 13 ani în urmă) am reușit să obținem spațiul. Noi suntem 6 fondatori. Dintre noi, doar Justin și Răzvan au experiență de șantier. Justin a spart pereți, cărat moloz, Răzvan a încercat să gletuiasca pereții. Totuși, unele lucruri s-au dovedit prea complicate pentru 6 oameni din care doar 2 au mai pus mâna pe o gletieră, așa că am apelat la comunitatea care s-a format după cursul AirBox. Foști studenți ai cursului, voluntari și instructori de la curs, ne-am unit toți forțele că să reabilităm locația.
Oamenii care ne-au ajutat au abilități dintre cele mai diverse: din cei 6 fondatori, 4 suntem la inginerie software, unul la inginerie aerospațială, unul economist dar ni s-au alăturat și studenți la medicină, chimie, energetică, film, arhitectură (chiar și arhitecți acreditați), oameni care au terminat inginerie urbană, studenți internaționali și așa mai departe. A trebuit să facem curat, să cărăm, să decojim pereții care se fărâmau. Le-am făcut pe toate împreună, de la cele mai mizerabile aspecte, la cele mai tehnice. Fără comunitate, Alacrity nu ar fi reușit nici măcar 10% din obiectivele pe care le-am bifat. Ca să răspundem mai direct la întrebare, când ne-am apucat, nu eram siguri că o să reușim. Dar, dacă aștepți până ești sigur, nu te mai apuci vreodată. Așa că am plonjat. Am riscat și acum începe să dea roade.
- Povestiti-ne despre colaborarea cu FNT si rolul pe care ei l-au avut pentru voi.
Dacă noi, fondatorii, suntem părinții organizației, putem să spunem cu ușurință că Fundația Națională pentru Tineret este nașul. Ne trezim toți trei (Florentina, Luca și Justin) cu mesaje de la Iris despre oportunitatea asta de la FNT numită “NextGenYouth”. Iris mai făcuse voluntariat la FJTT (Fundația Județeană pentru Tineret Tulcea), aflată în circuitul FNT, cunoștea ecosistemul și destul de mulți oameni din organizație. Noi ceilalți eram sceptici, dar, după insistențe din partea lui Iris, am acceptat să mergem la acest program.
Programul a promis mentorat, asistență, ajutor pe termen lung și posibilitatea de a finanța un proiect gândit de noi la final și mare ne-a fost bucuria că toate acestea s-au întâmplat mai bine decât am fi crezut. La FNT nu am găsit doar exemple de treabă bine făcută, am găsit modele de oameni, persoane speciale cu care îți e drag să muncești. Am văzut ce au putut ei să facă și am zis “vrem și noi”. I-am contactat apoi pe Răzvan și Andreea și am pornit la drum. Fundația Națională pentru Tineret a sponsorizat integral prima ediție de AirBox și ne-a oferit asistență pentru deschiderea ONG-ului și ne sunt mentori până în ziua de azi. Urmează să mai colaborăm cu FNT, cu atât mai mult cu cât vom deveni vecini (surpriză: laboratorul nostru se află pe aceeași stradă cu centrul lor TheYouth – o coincidență cel puțin frumoasă).
- Care e stadiul finantarii momentan si de ce ati mai avea nevoie?
Lista cu cele necesare se ridică la 65.000 de euro, dintre care, prin sponsorizări directe de la companii, proiecte scrise de noi (și ceva bani “aduși de acasă”) am reușit să obținem materiale, echipamente și bani în valoare totală de aproximativ 25.000 de euro. Mai avem nevoie, deci, de cam 40.000 ca să finalizăm tot. Nevoia cea mai urgentă acum este mobila. Pe lângă asta, mai avem în proiect și o tablă interactivă, niște computere puternice, materiale pentru camera de chimie și fizică și restul de echipamente de electronică pe care nu am reușit să le obținem de la sponsori. Avem și o pagină de donații, urmând să începem o campanie de crowdfunding: https://buymeacoffee.com/alacrity_education.
- Odata ce va fi functional hub-ul, cine va putea avea acces la el si in ce conditii?
Accesul la laborator va fi gratuit pentru studenți și pentru elevi, iar orele de funcționare vor fi variate. În principiu, vom avea un sistem de booking la noi pe site, unde tinerii pot solicita un loc într-un anumit interval orar. Se pot face sesiuni de lucru în echipă pentru a dezvolta proiecte personale sau proiecte necesare la școală/facultate. În plus, ne dorim ca laboratorul nostru să fie și un loc de cercetare și inovare, astfel că încurajăm tinerii să vină cu idei de studiu și să ne prezinte resursele necesare, precum și scopul final, iar noi să îi ajutăm. Tot aici vom organiza și ateliere marca Alacrity, expoziții de artă sau întâlniri cu scop cultural și educațional.
Pe scurt: dacă vrei să construiești ceva inedit sau să faci un proiect de cercetare, ne contactezi, noi îți spunem dacă putem oferi ce dorești tu, după care ai undă verde la învățat și experimentat.
- Ce sfaturi ati avea pentru alte ONG-uri sau initiative care si-ar dori sa puna pe picioare un sediu, dar este un risc financiar prea mare sa poti acoperi chiria macar pentru un an?
În primul rând, să fie sigure că au potențialul de a aduce un impact real. După asta, pentru obținerea sediului, singurul sfat pe care îl avem este: “întreabă! întreabă! întreabă!”. Până am ajuns la acest spațiu, am epuizat lista de contacte. Am întrebat pe oricine am putut. Pur și simplu aruncă întrebarea oricui crezi că ar fi dispus să te ajute. Important e să continui să întrebi, să cauți, să îți dai silința și să nu renunți. E foarte posibil să nu ai noroc și să nu găsești soluția la care te gândeai, dar, dacă ONG-ul tău rezolvă o problemă reală, oamenii vor vrea să ajute și sunt slabe șanse să nu se găsească măcar o soluție.
- As vrea sa vorbim si despre Alacrity AirBox si sa va felicit pentru initiativa. Cum ati creat acest dispozitiv?
Alacrity AirBox e rezultatul unui total de peste 600 de ore de studiu și cercetare. Oamenii au mai făcut stații de monitorizat calitatea aerului – partea inovativă nu e aici. Inovația și nevoia de cercetare au venit ca urmare a întrebărilo „cum facem stația ieftină ca să fie proiectul sustenabil?” și „cum facem dintr-un dispozitiv un curs care să cuprindă toate etapele creării sale?”. Dispozitivul în sine a fost testat și retestat, cursurile și materialele au fost formulate și reformulate de zeci de ori. În urma cursului au rezultat 5 stații.
Le-am distrus pe toate 5 în diferite feluri ca să testăm fiabilitatea produsului. Am notat când se strică, ce poate merge mai bine, cum putem să îl facem mai precis, mai avansat și cum putem îmbunătăți cursurile și experiența studenților. Acum lucrăm la versiunea a doua a cursului și a dispozitivului AirBox și ne așteptăm să continuăm procesul ăsta cât va fi nevoie, până produsul va fi cât se poate de aproape de perfect. Pentru că tinerii nu merită nimic mai puțin decât atât. Pentru că ne dorim pentru ei ce am fi vrut noi când eram de vârsta lor.
- Ce planuri aveti momentan sa fie instalat in oras si in tara?
Vrem să ajungem la 100 de dispozitive în zona București-Ilfov înainte să ne extindem în țară. În următorii 5 ani, dorim să ajungem la peste 1500 de stații instalate în toată țara. Vor forma o rețea de stații care generează date despre calitatea aerului peste tot în România, date pe care le vom pune gratuit la dispoziția elevilor, studenților, organizațiilor și autorităților.
- Ce fel de initiative ati vrea sa vedeti implementate la nivelul orasului pentru a creste calitatea aerului?
Calitatea aerului poate fi îmbunătățită prin programe periodice și acțiuni constante în această direcție. De exemplu, promovarea transportului în comun ca principal mod de deplasare, prin suplimentarea flotei de autobuze și tramvaie și prin optimizarea rutelor, poate încuraja locuitorii unui oraș să renunțe la mașina personală. În plus, avem nevoie de programe urbane care să includă mai multe culoare verzi: acoperișuri verzi, grădini comunitare etc. Sunt necesare și campanii de informare a publicului larg, atât despre riscurile și problemele aduse de calitatea precară a aerului, cât și despre acțiunile individuale pe care le pot face pentru a se proteja sau pentru a contribui la îmbunătățirea situației.