By Simona Mihalca 
Mă așez pe o bancă de lemn în penumbra vastă a navei centrale. Aici, piatra gotică pare să absoarbă sunetul lumii. Dar liniștea este spartă, nu de clopote, ci de o întrebare pusă cu o sinceritate dezarmantă. Dr. Frank-Thomas Ziegler, responsabilul de comunicare, schițează un zâmbet plin de energie „Ni se întâmplă des să fim întrebați de vizitatori unde este intrarea spre Muzeul Bisericii Negre.”
Aici începe adevărata poveste. Pentru el și pentru cei aproximativ 1.000 de membri ai comunității parohiale Evanghelice C.A. Brașov, aceste ziduri masive nu sunt doar un fundal istoric, pe care l-am explorat în prima parte a materialului, ci acasă.
Efortul lor zilnic este o luptă constantă împotriva confuziei generale: este lăcaș de cult, este proprietate de stat, este doar un muzeu? „Am avut o vizitatoare care m-a întrebat: ‘De ce trebuie să plătim intrare?’ I-am explicat că suntem o comunitate care se autofinanțează. Iar reacția a fost: ‘A, nu aparține statului român? Dar de ce? Eu am crezut că aparține statului, pentru că a fost construit de comuniști…’”
Aceste aberații, așa cum le numește Ziegler, definesc misiunea Bisericii Negre de azi: să se explice și să se deschidă, transformând uimirea vizitatorilor în inspirație.
Sufletul Tinerilor: Educație și Pasiune Multilingvă
Dacă istoria este despre trecut, viitorul Bisericii Negre este clădit pe educație. Viziunea comunității nu se oprește la pietrele gotice; ea se extinde în clădirea impozantă de alături, Gimnaziul Honterus.
„Noi credem că Dumnezeu a creat și științele, pentru a ne lumina,” explică Ziegler. Această convingere este transpusă în practică printr-o serie de proiecte care aduc tinerii direct în inima monumentului.
În fiecare an, zeci de voluntari adolescenți din liceele românești și maghiare ale Brașovului învață timp de câteva luni istoria Bisericii. Ei dau un mic examen și devin apoi ghizi, oferind tururi în română, germană, maghiară, engleză. Am avut chiar și copii care cunoșteau spaniola, italiana sau coreeana, datorită unor ateliere locale.
Această misiune de lămurire este vitală. Dr. Ziegler povestește un moment revelator: „Am fost întrebat și: ‘Ce-i cu caloriferul acela mare de pe galerie?’, arătând cu degetul spre orga mare. Noi, bineînțeles, încercăm să le explicăm. Nu ne așteptăm ca toată lumea să știe totul, dar e bine să aibă deschidere și deseori avem un dialog foarte frumos cu oaspeții noștri despre patrimoniu. Aflăm despre religia sau crezul lor și putem explica și noi din perspectiva noastră. “
Imaginează-ți un adolescent de 16 ani, ambasador al patrimoniului, care stă în fața celei mai mari orgi din sud-estul Europei, considerată de unii vizitatori „un calorifer mare pe galerie”. El nu doar că explică funcția și istoria instrumentului, dar devine un ambasador viu al patrimoniului, dovedind că tradiția nu înseamnă praf, ci multilingvism și angajament. Acești tineri sunt puntea esențială dintre trecutul mut și vizitatorul confuz.
Încă din 1913, parohia noastră publică ghiduri pentru Biserica Neagră. Am început cu un ghid în limba germană, iar astăzi puteți găsi pliante și materiale informative în română, maghiară, engleză și alte limbi, în magazinul Bisericii Negre.
Diaconia și Armonia: Ritmul Inimii Comunitare
Activitatea comunității nu se limitează la a primi vizitatori. Cei 1.000 de membri sunt inima socială a parohiei, dovedind că credința lor este profund implicată în prezent și în viața de zi cu zi.
Ajutorul Social (Diaconia): „Suntem foarte înclinați spre artă, educație și ajutor social,” detaliază Dr. Ziegler. Această înclinație se materializează prin acțiuni concrete: „Întreținem o grădiniță confesională și un cămin de bătrâni.” Cel mai important, însă, este serviciul de Diaconie, care înseamnă că oferă sprijin direct celor vulnerabili: „Oferim sprijin vârstnicilor care nu se mai pot deplasa și îi ajutăm cu treburile gospodărești, cu mersul la medic.” Este un angajament discret, dar vital, care arată că spiritualitatea se traduce în acțiune concretă și grijă față de cei care nu se mai pot descurca singuri.
Dincolo de grija socială, comunitatea celebrează cultura și arta. Ei au nu mai puțin de trei coruri coordonate de talentatul organist, Steffen Schlandt. Arta nu este un ornament; este un vehicul puternic prin care comunitatea își exprimă credința și își păstrează moștenirea culturală vie.
Inspirațio: Contrapunctul de Liniște
Am ieșit din penumbra vastă a navei centrale, iar lumina soarelui m-a întâmpinat în curtea Bisericii Negre. Aici, simți o schimbare imediată de ritm. Nu este forfota din Piața Sfatului, ci un spațiu controlat, un loc de reculegere și contemplație.
Lăcașul de cult este, desigur, centrul incontestabil al comunității și orașului. “Ceea ce vedeți aici, Biserica Neagră, este lăcașul nostru de cult. Îl iubim, îl adorăm, este centrul comunității noastre. Însă comunitatea noastră, pe care nu o vedeți neapărat astăzi, este profund implicată în tot ceea ce ține de întreținere, organizare și valorile noastre. Credem că educația, alături de credință, ne ajută pe fiecare dintre noi să ne împlinim în viață și să devenim oameni mai buni.”
Pentru a dezvolta zona din jur în acest spirit, comunitatea a decis să administreze direct clădirile adiacente. Așa s-au născut cele două concepte care susțin financiar și spiritual viziunea. Unul dintre ele este Cafeneaua CH9, care este chiar cafeneaua mea preferată din Brașov. Ziegler o descrie cu mândrie: „Are o cafea excelentă și probabil cea mai bună înghețată din oraș.” Maestrul gelatier a învățat în Italia și folosește doar ingrediente naturale. Este un exemplu de armonie între modernitate și respectul sustenabil pentru patrimoniu.
Celălalt concept este Magazinul Bisericii Negre, definit sub brandul Inspirațio. Deși a fost deschis în plină pandemie, în 2020, magazinul și-a găsit repede identitatea. „Ne-am întrebat ce vrem să le oferim vizitatorilor prin ghidaje, magazin și cafenea. Răspunsul a fost: inspirație,” spune Ziegler. Aici nu se găsesc „tricouri sau lucruri banale,” ci produse atent selecționate și publicații care ajută vizitatorii să înțeleagă mai bine monumentul.
Scopul întregii inițiative este clar: să ofere o stare de liniște sufletească, reculegere, reflecție și contemplație. Curtea Bisericii Negre trebuie să rămână un contrapunct față de Piața Sfatului, fiind un spațiu suficient de liniștit pentru a servi drept refugiu atât vizitatorilor, cât și elevilor din gimnaziu.