Category: Romana

De ceva vreme, pe la ultimele concerte marca Dirty Shirt am avut parte de bucăți din noul material, râdeam când auzeam „asta nu știm cum se numește, dar v-o cântăm că e nouă și faină” și apoi ne rupeam capetele și picioarele în fața scenei. Iată că a venit momentul mult așteptat și am primit noul material cu tot cu numele pieselor care erau nebotezate și incomplete, dar care ne-au plăcut oricum.

Cine ne putea spune mai multe despre „Letchology” dacă nu chiar trupa? Băieții de la Dirty Shirt au fost de treabă și au răspuns la toate întrebările și curiozitățile fanilor, într-un interviu Maximum Rock.

Nu mai batem câmpii, așa că haideți să aflăm care-i treaba cu albumul, turneul și truda care stă la baza succesului unui proiect folkcoreist de amploare.

Tocmai ați lansat un nou album. Trebuie să recunoaștem că acesta are un nume foarte interesant. De unde denumirea aceasta?

Rini: E foarte simplu. Lecso-ul e mâncarea numită ghiveci. Ne place mult cum sună. În engleză e hotch-potch. Și asta a fost o variantă de nume, dar am insistat pe caracterul zonal al denumirii. Dirty Shirt e un maglavais de stiluri de muzică, oameni de vârste diferite, personalități, meserii, deci ghiveciul e o chestie care ne caracterizează.

Mihai: Cristi a venit cu ideea de a transforma letcho în letchology, adică știința sau arta de a combina elemente foarte diverse.

Am ascultat noul album (un teaser cu piesele incluse a fost disponibil de ceva timp pe net, iar acum ați postat întreg materialul audio) și vedem că trupa nu se îndepărtează de linia precedentului material. Totuși ce aduce nou față de „Dirtylicious”?

Mihai: Din punctul meu de vedere, „Letchology” a luat ce a fost mai bun în „Dirtylicious” / „FolkCore Detour” și „Freak Show”. Pe de o parte am continuat și extins colaborările cu muzicieni veniți din orizonturi muzicale diverse, însă influențele sunt mult mai variate, albumul e mai experimental și mult mai puțin axat pe folclorul românesc. În afară de „Latcho Drom” toate piesele sunt compoziții originale, versurile fiind adaptate din folclor pe „Nem Loptam” si parțial la „Pălinca”.

Rini: „Letchology” e mai vesel, mult mai vesel.

Odată cu „Dirtylicious” am observat că publicul formației s-a lărgit, în sensul că aveți din ce în ce mai mulți fani mai tineri, dar și fani foarte în vârstă. Să fie părțile de orchestră sarea si piperul care atrage noua „pătură” de fani sau…?

Mihai: Într-adevăr, proiectele cu orchestre fac muzica noastră mult mai accesibilă unui public nu neapărat fan de metal, ceea ce nu e rău, zic eu.

Rini: E normal să se lărgească publicul. Trece timpul, cei care au ascultat până acum ascultă și în continuare, dar deja încep și alții mai tineri să audă de tine, să te vadă și să le placă. În plus, deja vedem la concerte că oamenii își aduc și copiii, în cazul unora copiii deja sunt fani Dirty Shirt de mai mulți ani. Le mulțumim celor care au reușit să le transmită și lor gena D.S.

Ați folosit din nou o orchestră la înregistrări. Cât de ușor este să lucrați cu o orchestră pe partea de înregistrări?

Mihai: Majoritatea muzicienilor cu care am colaborat în studio fac parte fie din Ansamblul Transilvania, fie din Transylvanian FolkCore Orchestra. Deja ne cunoaștem bine și am colaborat atât în studio cât și în concert. Oricum de la bun început a fost o plăcere să lucrez cu asemenea muzicieni talentați și deschiși.

Noul album va fi promovat și printr-un turneu prin Europa (unele concerte împreună cu orchestra). Cât de ușor a fost să puneți la punct acest turneu? Cât de ușoară este organizarea unui concert care include și orchestra respectivă?

Mihai: De departe turneul actual este cel mai mare turneu până în prezent din istoria trupei. Doar în prima parte a turneului avem 25 concerte în 7 țări, din care o parte cu orchestra, atât în țară cât și în străinătate. Pentru organizarea turneului suntem reprezentați de mai multe agenții de management & booking în diferite țări (Promusic Events în România, Brainstorm Music Marketing în Germania, Sherep Prod & Replica Promotion în Franța, Digital Rock Media în Cehia și Slovacia), altfel ar fi fost imposibil pentru noi să organizăm un asemenea turneu. Concertele cu orchestra sunt o altă poveste: toată logistica, partea tehnică și bugetele iau alte dimensiuni… E complicat, e stresant, e nevoie de multă muncă, dar cred că merită, spectacolul oferit e de asemenea la alt nivel.

Este primul material discografic care va fi scos atât pe CD cât și pe vinil. O noutate acest vinil pentru trupă…

Rini: Vinilul Letchology este un vis devenit realitate. Personal am început să ascult muzica pe pick-up-ul părinților mei, o sculă rusească care zgâria „plăcile”. Așadar, copil fiind, când cântam în fața oglinzii ascultând Black Sabbath, Judas Priest sau Iron Maiden, îmi imaginam ce fain ar fi dacă într-o zi aș face parte dintr-o formație. Să existe un vinil cu trupa mea – nici nu mi-aș fi putut închipui. Abia când am mai crescut și am început să cânt, atunci când am plătit pe cineva să tragă pe video primul concert sau am tras primul demo pe o casetă, abia atunci am început să visez și la vinil. Dar nu mi-am imaginat vreodată că va veni și ziua asta.

Mihai: De mult ne doream să scoatem și vinil, chiar am cochetat cu ideea la FolkCore DeTour. A fost o surpriză pentru mine ce succes a avut vinilul in România, astfel stocul inițial a fost epuizat doar din precomenzi.

Pe 8 februarie a fost lansat un videoclip animat cu un prim single extras de pe viitorul material. De unde ideea acestui videoclip animat?

Mihai: Clipul a fost realizat de colegul nostru Cristian Balanean (chitară) cu ajutorul lui Székely Szilárd, cunoscut pentru animațiile „Unguru’ Bulan”, dar și chitarist/solist în Ultimu’ Nivel. A fost ideea lui Cristi, noi am ajutat ici, colo cu mici chestii.

Al doilea clip la piesa „Killing Spree” a fost lansat pe 1 martie și se pare că a fost filmat in Franța. Ne poți da mai multe detalii?

Rini: Robi Metalistu’ e cuprins de febra banilor și rupe tot. Asta se întâmplă în general cu cei ce câștigă la loto. Banii mulți deodată le iau mințile. Ca idee, oricum își pierd tot ce au câștigat în 2-4 ani. În cazul nostru, Robi e pe cale să-și piardă prietenii. Noroc că e doar un vis 🙂

Mihai: Clipul a fost produs de Igor Omodei și filmat la Montpellier. A fost o experiență foarte faină și suntem foarte mulțumiți de rezultat.

A ajuns Dirty Shirt să fie o formație rentabilă, din care trupeții să își plătească facturile sau încă se mai lucrează la acest aspect?

Mihai: Proiectul Dirty Shirt este rentabil în sensul că toată activitatea trupei este asigurată, precum și cheltuielile noastre, însă nu se pune încă problema ca noi să ne putem plăti facturile din muzică. Deja în formula standard suntem 9 oameni pe drumuri, cu costuri mari, veniți din diferite orașe din țară, dar și din străinătate. Imaginează-ți care e amploarea bugetelor când suntem cu orchestra. Însă cel mai important e că an de an trupa crește și noi ne simțim extraordinar să facem muzică.

Rini: Dirty Shirt în mod clar e o trupă rentabilă, deoarece nu mai trebuie să aducem bani de acasă. Hahaha. Trebuie păstrat echilibrul. Creștem și reinvestim tot: în albume, în scule, în promovare, în imagine, în turnee. Cred că s-ar putea și mai mult, dar în varianta respectivă am fi nevoiți să renunțăm la joburile noastre și nu putem să ne susținem familiile din muzică. Totuși, e și o parte bună în asta, deoarece așa nu suntem nevoiți să cântăm ce se cere numai ca să ducem o pâine acasă. Așa cântăm ce vrem noi, adică joburile susțin pasiunea noastră.

La 5 ani după performanța voastră la Wacken Metal Battle (locul 2 în 2014) sunteți pe afișul principal al festivalului Wacken Open Air. Ce înseamnă pentru voi acest lucru, cum vă simțiți?

Mihai: Multă lume credea (noi inclusiv) că după ce am luat locul 2 la Battle, gata, trupa are asigurată o intrare pe scena europeană. Chiar dacă Battle-ul ne-a permis să sărim cateva etape, a fost nevoie în continuare de o creștere organică a trupei să ajungem din nou la Wacken. Între timp am scos două albume de studio plus un album live cu orchestra, am avut activitate live susținută, atât în țară cât și în străinătate. Și iată, că suntem pe afișul principal la Wacken. Suntem foarte bucuroși și mândri, trebuie să recunoaștem. Și de asemenea nerăbdători, sigur va fi fenomenal.

Rini: Pentru noi e un lucru foarte mare să ne întoarcem la Wacken. E un lucru însemnat să primești invitație de la Wacken să cânți în cadrul festivalului. Din câte știu, au cântat Negură Bunget în 2008 și Dordeduh chiar în 2014. Ne-am bucurat când i-am văzut acolo. În 2014 pe 1 august, pentru mine a fost cea mai fericită zi. Toate lucrurile bune mi s-au întâmplat acolo. Am fost anunțați că Dirty Shirt a luat locul 2, mi-am luat Judas Priest – „Painkiller” pe vinil, am văzut Russkaya, Skid Row, Motorhead, Slayer și King Diamond. Să fii la Wacken e deasupra tuturor lucrurilor bune care ți se pot întâmpla. Și mai ales să știi că ești pe afiș și cânți în compania tuturor trupelor existente în festival – wow, e ceva la care visăm de 5 ani: să ne întoarcem, dar cântând în recital.

Și pentru că suntem la început de an și muții fac bilanțuri pentru 2018, iar alții încearcă să voteze bugete (vai mama lor 🙂 ), am să te întreb ce nu a realizat trupa Dirty Shirt din planurile pe care le-ați avut pentru 2018 și ce v-ați propus că trebuie să realizați în 2019?

Mihai: Pentru mine nu sunt proiecte nerealizate în 2018. Singura chestie negativă a fost faptul că am avut întârziere cu producția albumului, ceea ce a redus considerabil deadlineurile și a crescut în consecință nivelul de stres. Însă totul este bine când se termină cu bine 🙂

Rini: Oh, da! Nu am mai făcut Dirty Fest pentru că nu am avut timp și pentru că o colaborare cu autoritățile este încă destul de grea. Publicul rock nu e chiar targetul lor, deci nu prea se direcționează fonduri către acest gen de muzică. În general, cam ce ne-am propus am și realizat. Am făcut un pas important în a sparge gheața pe Vest, am cântat în deschiderea trupelor Orphanade Land și Skindred. Acestea au fost experiențe foarte faine, pe care dorim să le multiplicăm. Dorim inclusiv să facem schimburi cu alte trupe din străinătate, astfel încât să cântăm noi la ei și ei la noi.

Acum că știm cu ce se mănâncă, cu ce se bea, cu ce se dansează și cântă noul album, mergeți la următoarele concerte Dirty Shirt de pe plaiurile românești – anunțate pe pagina de facebook -, de pe plaiurile altora și, mai ales, dacă vă țin buzunarele, mergeți să-i susțineți cu tot graiul la Wacken Open Air vara aceasta.