Tu ce te vezi facand la 70 de ani? Probabil nu vei fi la fel ca cei de la Kiss, intr-un show de exceptie dintr-un turneu mondial. S-a cantat, s-a dansat, s-au dat cu pirotehnice, baloane, platforme, tiroliana. Ce poti sa mai ceri? Si pentru cineva ca mine care nu asculta Kiss in mod normal, a fost un show care nu trebuia ratat.
Dar hai sa o luam de la inceput. Rock the City presents Kiss and Whitesnake and Powerwolf… dar fara Whitesnake, care din pacate au anulat turneul European din cauza unor probleme de sanatate. Desigur, asta nu este vina organizatorilor si pot intelege ca dupa niste ani de pandemie si amanat concerte, nu ai oricum cum sa faci refund ca totusi era show Kiss si pentru ei venea lumea majoritar. Totusi, asta nu scuza lipsa de comunicare. A fost din scurt anularea (as far as we know), dar parca ar fi mers sa primim ceva in plus. Si daca nu e o formatie mare, o chestiuta mica sa simti ca ai plecat cu ceva. Pana la urma au fost niste preturi piperate. Sau macar sa vedem un comunicat mai cinstit care sa zica uite am incercat x, y, z, nu se poate, aia e.
Ziua a inceput cu o ploaie torentiala, care i-a prins pe cei mai punctuali dintre noi. Dar a fost de scurta durata si dupa iar a dat soarele toropitor. Cu o mica intarziere din cauza vremii, au intrat pe scena Saints N’ Sinners. Am fost surprinsa pozitiv de ei, au facut show, au cantat bine. De obicei prima formatie (si intre noi fie vorba, una buy-in cel mai probabil) e mai putin interesanta. Turcii abordeaza un still de heavy metal care chiar s-a potrivit in line-up.
Dupa ei a urcat pe scena Deep Waters, care “nu inlocuieste Whitesnake”, dar a fost anuntata dupa ce acestia s-au retras. A fost prima data cand am auzit de grupul format în anul 2019 de catre chitaristul de 21 de ani, Andrei Stratulat. Stegulete si patriotism ca uite domne doi romani pe scena, ceilalti 3 membri fiind straini. Nu au fost rai, dar nici nu m-au impresionat in vreun fel.
Ceva mai spre seara dar inca pe un soare toropitor intra pe scena Powerwolf si ne pregatim pentru The Heavy Metal Mass. De cand nu ati mai fost la biserica? Stiam cateva melodii din setlist si chiar pot sa zic ca imi plac asa ca ma asteptam sa imi placa si show-ul live, dar mi-au intrecut asteptarile. Powerwolf au fost definitia “live life like you’re the main character” si au prestat. Nu i-am mai vazut inainte deci nu as stii sa zic daca a fost un extra push, dar impresia mea a fost ca s-au chinuit sa faca un show ireprosabil pentru un public care poate inca era suparat din cauza anularii Whitesnake. Ne-au cantat melodii mai cunoscute precum “Army of the Night”, “Armata Strigoi”, “Sanctified With Dynamite”, sau un mare final pe “We Drink Your Blood”. Am avut melodii pentru “girls”, si melodii pentru “men” :)) respectiv “Demons Are a Girl’s Best Friend” si “Resurrection by Erection”.
Ce mi-a placut in schimb a fost cata interactiune cu publicul a fost si cat au muncit sa antreneze publicul. Cu pauze inainte de melodii in care sa cante cu publicul cate un aaaaAAAA sau aaaEEEE, sunt niste gimmicks care merg intotdeauna si ne fac mai implicati in show. M-as fi asteptat poate si la 3 cuvinte in Romana, mai ales ca solistul a studiat la Timisoara. Vorbind de studiat, chiar vreau sa zic ca am ramas impresionata de abilitatile lui vocale de bariton adevarat. Poate nu observasem asta pe materialele de studio, dar live s-a vazut clar ce forta are in voce si ca ar putea oricand sa cante pe scena unei opere, ceea ce nu pot zice despre multi solisti din genul lor muzical. All in all, 10.5/10
Iar acum, este timpul pentru Rock and Roll!! Doamnelor si domnilor, the hottest band in the world, Kiss. Desi a auzit toata lumea de ei, trebuie sa mai mentionez o data cat de legendara este aceasta formatie si ce impact a avut asupra nu doar muzicii, dar a business-ului, al showului. Ei ai fost pioneri in tot ce inseamna productii scenice, pirotehnice, scuipat foc, costume. Iar acest show nu a fost exceptie. O productie minutioasa si impecabila, care stie fix cat sa aduca pentru a pune in valoare tot. Showul incepe cu ei coborand din “tavan” pe niste platforme specifice, care apoi ajung sa fie ecrane.
Lumini, sunet, tot, impecabil. Sigur ca se simte varsta lor, trecuti de 70 de ani. Dar cred ca fiecare om de la concert stie ca a vazut ceva maret, ceva ce va tine mine. Si poate nu pentru muzica, pe care multi o desconsidera. Desi cine nu se bucura sa auda “Shout It Out Loud”, “Heaven’s on Fire”, “Say Yeah”, “Lick it Up”, sau the one and only “I Was Made for Lovin’ You”. Un show cu 23 de melodii sau cum au zis chiar ei “we have old stuff, older stuff and the oldest stuff”.
Kiss au definit un stil si inca il fac la fel de bine, dupa atatia ani. Iar daca vorbim de interactiune cu publicul, nu o face nimeni la fel ca Paul “The Starchild” Stanley, care a narat tot concertul si a vorbit constant cu noi. Cata energie au putut sa transmita, de neegalat.
At the end of the day, you had to be there! Intre atatea showuri mari anul asta, Kiss sigur vor fi unul memorabil si ma bucur ca am reusit sa ii vedem in Romania, chiar daca abia in turneul de retragere.
