Flip Out – Live out your childhood dreams

I don’t know about you, but ever since I was a kid, I found trampolines exciting. Developing a passion for (watching) gymnastics sure helped with that. So, you can imagine, that when I found out about Flip Out Glasgow, I jumped at the chance (pun intended) to check it out! After all, the biggest trampoline arena in the world! Come on! I plan ahead, take a friend and off wee go. Excitement levels through the roof.

More than a week later and I am still pumped about it. It had so many trampolines to choose from. Surely enough, it had twice that for kids. I was looking at it with envy that I did not have that growing up. Even in the cafe, looking at all the arcade games and pool tables I could not help but think just how amazing it would have been to have a birthday there. Trampolines, games, slushies, burgers.  That would have definitely made me the coolest kid on the block. No wonder it was filled with kids. Now I see it from the parents’ side who just get to chill for a few hours while the kids go crazy and use up all their energy.


It’s equally fun as an adult, getting to spend some time a lot of energy (for real, it’s quite the workout). Perhaps it is more fun because there aren’t that many parks or adventure places like this to cater to adults. I did discover however that I am much more of a coward than little kids are. Where they were jumping from high blocks and fearlessly backflipping into foampits, I was trying to calculate angles and make sure I would be able to do it. Obviously, it was all very safe and all very soft. Try once, try twice, courage will come.

Image may contain: one or more people and indoor


I loved that I could choose from different trampolines and games. Just as we entered the “grown-up” section, there was trampoline basketball. Sounds fun, maybe if I can jump and jump, I will be able to shoot some hoops. Wrong. I sucked at it just as badly as I sucked at normal basketball. But this was 10 times more fun. Having to let go and just jump takes some courage, especially when jumping from considerable heights. The moment your recoil from the trampoline is some cartoon-ish now what moment, but it is sooo cool. So freeing and fun and just through and through an amazing experience.

Image may contain: one or more people, people playing sport, shoes and text

For those of us stronger, there is also an area with a Ninja warrior course. I went on half of the easy one and decided to let others there and I returned to jumping and jumping.

Barely moving, we made our way to the exist in what was a great experience. We truly had fun and enjoyed the day. I would definitely come back.

For more details, find them on: https://www.flipout.co.uk/locations/glasgow/ or https://www.facebook.com/flipoutglasgow/


Fallen Arise si A Tear Beyond vor deschide concertul Nightwish

Nightwish revin dupa 3 ani in Romania, vineri, pe 17 august la ROMEXPO in aer liber pentru un concert memorabil! Showul face parte din turneul mondial “Decades” in care trupa sarbatoreste 20 de ani de activitate si se va bucura de o productie de exceptie. In deschiderea finlandezilor vor urca pe scena Fallen Arise si A Tear Beyond.

Fallen Arise

Vin din capital Greciei, Atena si au aproape un deceniu de activitate, timp in care au scos doua albume si un EP. EP-ul, ‘Eternal’, a fost lansat in 2011, urmat de albumul de debut, doi ani mai tarziu, ‘Ethereal’. Cel mai recent disc a fost lansat in 2015 si se intituleaza ‘Adeline’.

Abordeaza ca stil Symphonic Metalul care s-a cristalizat de-a lungul timpului conferind un sound aparte trupei.

De-a lungul timpului acestia au impartit scena cu formatii precum Paradise Lost, Moonspell, Destruction, Katatonia sau Pain of Salvation.

In momentul de fata Fallen Arise inseamna:

Fiona Creaby – Voce

Vlassis K. – Voce

Gus – Clape

Giacomo Paradiso – Chitara

Paul Kull Culley – Bass

MariosK. – Tobe

A Tear Beyond

Originari din Vicenta, Italia, A Tear Beyond e o combinatie muzicala de gothic si industrial.

Cu 3 albume lansate in 10 ani de cariera, formatia si-a cristalizat o filosofie proprie in spatele muzicii si a actului artistic propriu-zis.

De-a lungul carierei au cantat alaturi de Fleshgod Apocalypse, At The Gades, Anthrax sau Enslaved.

A Tear Beyond inseamna:

Claude Arcano – Voce

Ian – Chitara

Undesc – Chitara

Canve – Bass

Phil – Clape

Skano – Tobe

Biletele se gasesc in format electronic pe www.iabilet.ro si in reteaua fizica iabilet.ro/retea : Magazinele Flanco, Metrou Unirii 1 langa casa de bilete Metrorex, Magazinul Muzica, Magazinele IQ BOX – Telekom, Cafe Deko, Club Vintage, Club Quantic, Expirat Halele Carol (in intervalul orar: 18:00-22:00), Hard Rock Cafe, Beraria H, Targul Cartii (Pasajul Latin), Agentiile Perfect Tour, Magazinele Uman si in Statiile de Plata SelfPay din toata tara.

Biletele se mai gasesc la urmatoarele preturi:

– presale: 300 lei Cat A, 245 lei Cat B, 189 lei Cat C, 149 lei Cat D

– la intrare: 320 lei cat A, 255 lei Cat B, 199 lei Cat C, 159 lei Cat D

Metalhead Meeting II – Soulfly, Epica, Kataklysm, Carach Angren, An Theos

After an intense first day of Metalhead Meeting, the skies were angry and we got rain, rain, and some more rain. But the show must go on. I don’t envy Blood Oath and Rhemorha who had the difficult job of opening the festival on a rainy day.

Image may contain: 3 people, crowd, sky and outdoor
Photo source: AnTheos Facebook page

An Theos, however, are better established with the Romanian audience, who gathered to cheer for them. A little rain won’t stop us from doing a ¨hor㨠on Ciuleandra.  It wasn’t a big crowd, but they were here to party with the band. An Theos delivered as always, bringing their folk sound, metal kicks, and energy in a very fun performance.

Up next, Carach Angren, were the surprise of the day for many. They wrote the book on how to establish themselves as a performative act. We are all suckers for live gimmicks. Crowns, masks and face paint? Sure. Fake blood and fake dying? Their music is an interesting symphonic black metal, perfect for headbanging, jumping, and screaming. Their frontman is an amazing performer, commanding the crowd so strongly and yet allowing himself to be silly and amusing. By the end of their set, they had gathered an impressive crowd. I am convinced they are the band from the festival who gathered the most new fans after this show.

Things are heating up with Kataklysm, who delivered a strong show to an energized crowd. Their powerful death metal songs ensured mosh pits. They went a bit much for my taste in the hurr durr we are strong metal men fuck everyone metal is the best.  In a more touching moment, they dedicated Outsider to Vinnie Paul. All in all, a good show, which took the crowd with it. Insomuch that, at the end of the set, many people were screaming for an encore.

Time for Epica to hit the stage. I am very biased since I am fan of theirs, but I knew they would deliver. when you go to see Epica you’re gonna get great and bombastic music, intricate orchestration and heavy beats. You’re gonna get lights and movement, interaction and closeness. Once again, they delivered. In what was a good festival setlist, they played some of their most famous songs (Sancta Terra, Cry For the Moon). But they were here to promote their latest album and showed us the best it had to offer. Old fans still enjoyed gems such as The Obsessive Devotion or the grand finale Consign to Oblivion.

Photo source: Epica Instagram

From beginning to end, Epica are giving it all. Simone Simons was in such a great vocal shape, and the boys were outperforming each other. I love seeing how much they move on stage, with a particular shoutout to Coen Janssen, the most active and moving keyboard player you’ll see. Between songs they had little jokes and games to get the crowd screaming and moving. It was not the best Epica show I have seen, but definitely a solid one. Cannot wait to do it again.

It is now Soulfly‘s turn to show us what metal is. The list of accolades for Max Cavalera and his boys is too long to be named, and they are household names. Even if they do not have anything left to prove, they sure put on a great a tour de force, engaging with fans and non-fans alike. Their technical prowess in undoubted, and they showed it off song after song and solo after solo. Pure, strong music and the crowd went insane. Even if their style is not your cup of tea, you cannot help but admire them and the complexity of their songs. You are going to be taken in by the energy they send out.

Blood, Fire, War, Hate! Blood, Fire, War, Hate!Song after song, the people chanted with the band through constant moshpits and crowdsurfing. In what was surely a high point of the evening, they played Sepultura’s  Roots Bloody Roots! Max Cavalera knows how to make an impact. And he did not stop there with the Romanian public, bringing out a Romanian flag and his very own Romanian national team T-shirt.

And with that, two days of music and performances passed. Metalhead Meeting proved again to be a solid festival. Here’s to the next one!



Metalhead Meeting Day I – Dirty Shirt, Sonata Arctica, Children of Bodom

July 6th. The day I stopped being a Sonata Arctica fan, but I became a Children of Bodom fan.

Metalhead Meeting opens with a day I was looking forward to for a while, as it was bringing us Sonata Arctica. That was definitely less than stellar. But it’s ok because I got to see Dirty Shirt up close and they killed it. Last but not least, I wasn’t expecting much from Children of Bodom, as I am not a fan of growling. However, I loved their set. They brought the house down in an incredible display of their powerful music.

The day started with Siska and The Colony. They weren’t helped by their early slot in what was a very warm day.

The party officially started with Dirty Shirt, our own Romanian folk metal band from Maramureș. It was the first time I saw them live and oh boy what I have been missing. I love that they have built an individual sound, and they bring us along. Their whole set was drawing people in and making them dance. They brought their A-game with songs like ¨Dirtylicious¨ or ¨Săraca inima me¨. Of course, “Hoții” came with an attached speech about the thieves politicians that lead us. On stage with them were the girls from 4Tune Quartet, who really brought it, as well. But truly, it was a great mix of tradition and metal, with its unique sound, energy, and stage presence. Dirty Shirt are worth seeing life. And they deserve to be supported for their next album, which will be launched through crowdfunding. Support them here!

Here come Sonata Arctica, a band I have loved so dearly more than ten years ago. While I wasn’t impressed by their latest materials, I was pumped to see them live for the third time. I made my way to the second row, only to be underwhelmed by the poor sound, or rather mixing. It’s something you have to face if you wanna sit in the front, but after a few songs I decided to move to the stands, where the sound was much better. As someone who has listened to their discography multiple times, it would have been hard for me to choose a worse setlist. From their more famous songs, we only got “Full Moon”, with close seconds “Paid in Full” and “The Last Amazing Grays”. But for a festival they were not headlining, you’d expect them to bring out their best of, whether ballads or power metal songs. But songs like “Shitload of Money”, “Cinderblox”, “Losing my Insanity” just fell flat with the audience. I understand that they were promoting their last album with “Life”, “Candle Lawns”, or “Closer To An Animal”.

Even with the not so stellar setlist, I felt them low in energy. They weren’t actively trying to reach out to non-fans, which is the role of a festival. For half of the show, the guitar and bass players did not move. Tony wasn’t doing his usual crazy clown routine in full, either.

I must state that this is my opinion as a long-time fan, who has seen them before and knows what they can do. Many other fans shared my view of disappointment.  It’s not that it was a bad show. I did enjoy seeing them and hearing live the songs I know and love. It was just not them at their best. Or second best. However, for someone who didn’t know them that well, it was a good show. They performed, they sang, they were out there.


Children of Bodom need no introduction. They are so great at what they do, which made them beloved. I was skeptical, as I don’t enjoy growls, but I am glad I saw their whole show. From the beginning, they commanded the stage and the public.  Their music just filled the air and you knew it was something special. So complex, so lively, so powerful. Their sounds was powerful enough to make a great show on its own, but they were still kicking and screaming and performing. They did it all by the book, impeccable.

Photo source: CoB Instagram

The audience responded and cheered for them. One particular cheer left them flabbergasted, as the crowd was chanting “M*ie Dragnea”. Not once, but twice, were the poor guys from CoB left to wonder what people were screaming. A freeing and vindicating moment for the public. A public which was rowdy from beginning to end, for some too much so. Constant crowdsurfing, moshpits, pushing, kicking. I pitied those who stayed in the front rows. From my seats up above in the stalls, I enjoyed the perfect concert.

The energy levels were never down during their show. They were electric and played with such enthusiasm and intensity. You name it, they played it. Want “In Your Face”, “Downfall”, or “Are you Dead Yet”? You got it! Want some “Everytime I die” or “Angels Don’t Kill” with that? Coming right up.

All in all, a good metal day of Metalhead Meeting. One with fun music, with many bands of different styles. And definitely one which belonged in its entirety to Children of Bodom.




Ca in fiecare an, Rockstadt Extreme Fest va gazdui doua scene, programul integral fiind disponibil mai jos. Peste 50 de formatii si artisti din Europa, Africa de Sud, Canada si America de Nord si Sud vor concerta in perioada 2-5 august, pe deja cunoscutul teren de Biatlon din Rasnov.
Lineup-ul final este completat de SINCARNATE, INDIAN FALL, CODE RED si HARMED. De asemenea, si in acest an vom incheia festivalul cu showul pirotehnic oferit de HYPNOSIS FIRESHOW, in timp ce deja celebrul Afterparty revine pe scena a doua, pe parcursul noptii si pana la rasarit.
Biletele sunt disponibile online cat si in retele locale via:
Abonamentele sunt disponibile atat online cat si in retea nationala si internationala si vor putea fi achizitionate inclusiv pe toata perioada festivalului, de la intrarea oficiala.
La fel ca si in editiile anterioare, nu vor exista bilete pe zile, ci doar abonamente ce asigura accesul in toate cele patru zile ale festivalului.

LINE-UP final și program Artmania Festival 2018

Festivalul ARTmania vă așteaptă și în acest an în perioada 27-28 iulie, în clasica locație din Piața Mare a orașului Sibiu, cu noi nume mari precum Steven Wilson, Leprous, Mogwai sau Arcane Roots.  

Ajuns la a 13-a ediție, ARTmania este cel mai longeviv festival rock din România și una dintre mărcile cu cea mai îndelungată tradiție de pe scena culturală regională, care și-a conturat propria identitate prin intermediul unui concept îndrăzneț și al unui ambient special: Piața Mare a uneia dintre cele mai frumoase cetăți medievale din Estul Europei.

ARTmania Festival este o platformă dedicată promovării tuturor formelor de expresie artistică inspirate din cultura rock, ce s-a consacrat ca principal promotor regional al proiectelor muzicale contemporane. ARTmania nu înseamnă doar concerte ale unor mari formații internaționale și locale. Muzica este componenta de bază de la care a pornit totul, însă, reprezintă doar o parte din experiența pe care festivalul a dorit să o ofere iubitorilor de artă din România și din străinătate.

Biletele pentru festival sunt disponibile în rețelele:







Like a Storm în deschidere la Godsmack

Americanii de la Godsmack revin in Romania pe 26 noiembrie la Arenele Romane din Bucuresti in cadrul unui eveniment marca METALHEAD. Like a Storm vor fi invitatii speciali ai acestui concert care se anunta a fi unul cu casa inchisa. Pana pe 15 iulie biletele Acces General au preturi speciale, se gasesc pe www.iabilet.ro, iar primul batch de bilete la Golden Circle s-a epuizat deja.

Like A Storm vin din Noua Zeelanda si sunt pregatiti sa ne uimeasca prin combinatia lor de metal cu instrumente traditionale. Trupa a fost formata in 2005 si pana in prezent a impartit scena cu Alter Bridge, Korn, Shinedown Black Veil Brides, Staind si multi altii. De asemenea, Like A Storm este una dintre putinele trupe care folosesc didgeridoo (instrument muzical aboriginal).

Primele doua albume de studio ale trupei, “The End of the Beginning” si “Awaken the Fire”. Ambele au debutat in Billboard 200, trupa devenind astfel una dintre cele mai aclamate trupe din Noua Zeelanda in Statele Unite.

Al treilea album, “Catacombs”, a fost lansat pe 22 iunie si s-a bucurat rapid de aprecierile fanilor si nu numai. Stilul trupei este greu de definit int-un cuvant. De la post-grunge pana la progressive rock, grupul reuseste sa imbine stiluri variate astfel incat produsul final sa fie mind blowing.

Biletele se gasesc in format electronic pe www.iabilet.ro si in reteaua fizica iabilet.ro/retea : Magazinele Flanco, Metrou Unirii 1 langa casa de bilete Metrorex, Magazinul Muzica, Magazinele IQ BOX – Telekom, Agentiile Perfect Tour, Magazinele Uman si pe terminalele self-service ZebraPay din toata tara.

Online pe www.iabilet.ro, puteti plati cu Cardul, prin Paypal, pe factura la Vodafone sau Orange cu plata la sfarsitul lunii sau ramburs cu plata cash prin Fan Courier oriunde in tara.

Biletele au urmatoarele preturi iar oferta earlybird este valabila pana pe 15 iulie!

  • earlybird pana pe 15 iulie: 185 lei Golden circle (epuizate), 145 lei Acces General
  • presale : 205 lei Golden Circle, 165 lei Acces General
  • la intrare: 220 lei Golden Circle, 180 lei Acces General

Se pun in vanzare doar 1800 de bilete. Concertul are loc in cort incalzit. Sunt in vanzare doar 400 de bilete Golden Circle

Un eveniment METALHEAD powered by ROCK FM

Stone Sour și Nothing More la București

Stone Sour a fost, poate, unul dintre cele mai așteptate concerte ale anului 2018, dacă e să mă iau după cum a vuit Facebook-ul în zilele dinainte și de după 26 iunie. Neffind o mare fană Stone Sour sau Corey Taylor, m-am dus mai mult de curiozitate și din dorința de a vedea Nothing More. Porțile s-au deschis puțin mai târziu de ora șapte, iar ploaia a început cam tot atunci. Coada de la intrare se întindea mai departe decât puteam să văd, dar oamenii stăteau răbdători iar staff-ul a reușit să facă accesul destul de repede. Zonele principale au fost de A, B și C, deși nu am înțeles exact unde era A-ul. În rest, două baruri, un stand de mâncare, ceva merch și, cred, un stand de țigări.

Nothing More este o trupă de progressive/hard rock, din Texas formată în 2003. Deși au mai bine de un deceniu de activitate pe piața muzicală, formația s-a chinuit destul de mult să își mențină fanii și să atragă atenția caselor de discuri, confruntându-se cu multe perioade de pauză și schimbări de compoziție. Cu toate acestea ,show-ul pe care ni l-au oferit în seara de 26 iunie este, poate, unul dintre cele mai bune pe care le-am văzut. Sunetul a fost, tehnic, foarte bun, cu excepția unor părți scurte în care vocea solistului se auzea foarte încet. Dat fiind faptul că show-ul a început ziua, luminile au fost prea puțin importante, atât că vedeai în reflectoare cât de tare ploua. Pe de altă parte, nu îmi amintesc când sau dacă am văzut un concert cu o asemenea producție scenică și bazat pe atâta creativitate. Am văzut, în premieră, trei persoane cântând la o chitară bass, simultan. Am văzut muzicieni versatili, care schimbau chitarele pe bețe de tobă sau microfon (bassistul a lăsat o adevărată impresie) și care au debordat de energie pe toată durata concertului. A existat comunicare cu publicul și puteai să vezi cu ochiul liber că și cei de pe scenă se simțeau la fel de bine ca noi. Momentul ”principal” a fost, spre surpriza tuturor, un cover Skrillex, al piesei Equinox, interpretată într-un mod suficient de bun și interesant ca să te facă să te gândești de două ori la faptul că le-ai văzut pe toate în viață. Aș vrea să pot să numesc ”instrumentul” pe care s-a cățărat solistul, dar cred că cea mai bună explicație ar fi o combinație steampunk între o orgă, un mini set de tobe și un procesor de voce (sper că le-an nimerit pe toate). Per total a fost un concert energic, plin de creativitate, care are în mod evident în spate munca multor ani a unor muzicieni compleți și care a întrecut cu mult orice așteptare, lucru care s-a văzut atât în reacțiile publicului cât și în postările post-show.

În altă ordine de idei, după ce băieții de la Nothing More au ieșit de pe scenă, am realizat că singurul lucru cu care mai pot impresiona Stone Sour este Corey Taylor, dar tot îmi păstram speranțele sus. Pe măsură ce pauza dintre concerte în care staff-ul făcea ultimele probe de sunet, se apropia de final, ploaia, entuziasmul și nerăbdarea oamenilor se amplificau. Am observat în alte dăți cum rândurile se golesc în astfel de pauze iar oamenii se mai duc să își ia o bere, să meargă la baie sau să mănânce ceva rapid. În cazul nostru, situația a fost puțin invers, spațiul din fața scenei devenind tot mai mic și înghesuit pe măsură ce se apropia ora nouă.

Stone Sour, la fel ca Nothing More au avut un drum nu tocmai ușor în cariera lor, având de afaceri cu multe schimbări de componență, proiecte separate și schimbări de stil. După ”House of Gold and Bones – Part 2”, băieții au luat o pauză de patru, timp în care s-au pus la cale idei și planuri noi. Astfel s-a ajuns în 2017 la albumul ”Hydrograd”, care i-a adus pe Stone Sour atât pe afișele marilor festivaluri de metal din Europa, cât și în țara noastră. Mereu e o plăcere când vezi că un headliner HellFest trece și România pe lista lor de ”to do”. Cu un public pe măsură (prin calitate, nu cantitate), concertul a început la ora programată, cu piesa ”Whiplash Pants”, cu un Corey Taylor puțin îmbătrânit, dar plin de energie și cu multe artificii și lumini. Lumea era deja în extaz, s-au cântat versurile tuturor pieselor iar ploaia devenise un mic inconvenient (deși era deja torențială). Setlist-ul a fost o combinație între piese vechi, de pe primele albume, și piese de pe Hydrograd iar atmosfera a fost… umedă, nu doar de la ploaie cât și de la sticlele de apă aruncate de solist în public (amuzant, dar ridicol). Ca parte de creativitate, panourile led au dat scenei un aspect puțin mai… profi, iar ”bazooka” cu confetti folosită de Corey a fost chiar amuzantă. Ultima piesă a fost marcată de apariția unor omuleți gonflabili și colorați, alături de alte artifii. Show-ul a început într-un stil mare și s-a terminat la fel, deși nu a avut aceleași elemente ca cel al Nothing More. Băieții au fost plini de energie și greu de urmărit pe scenă, au comunicat cu publicul, au dat dovadă de prezență scenică și cred că i-am convins să se întoarcă la noi.

Image may contain: 1 person, smiling, standing
Organizarea a fost decentă, date fiind condițiile meteorologice neprevăzute. Am apreciat faptul că cei care nu au venit pregătiți pentru ploaie și-au putut lua pelerine de plastic și au putut să se bucure de concert dar și faptul că s-a respectat programul. Ca și în alte dăți, staff-ul a fost depășit de situație la capitolul bar și jetoane. Să stai pentru o bere (în care oricum ploua) însemna să vezi jumate de concert de trupă, din cozi. Cei de la poartă, în schimb, s-au mișcat foarte bine și au permis accesul rapid al persoanelor în locație (dată fiind coada kilometrică din fața Arenelor).Tehnic, totul a fost ok, de la sunet până la lumini și ”artificii”. Overall, congrats!

Recenzie de Adelina Sahlean

Arcade Fire: O petrecere cu muzică, energie și mesaj pentru proteste

Arcade Fire nu au nevoie de introducere pentru fanii Indie. Ei și-au arătat valoarea muzicală și pasiunea în a 2-a zi a festivalului Rock The City. Cu o producție mare,  ei uimesc prin numărul de muzicieni, desfășurarea impresionantă de forțe și multitudinea de instrumente.

Au o dorință de a crea ceva și a se exprima, dar vor să împartă o bucată din ei, să creeze experiențe cu publicul. Îmi place naturalețea lor și simțul umorului, care se vede și din postările lor din social media, aceasta fiind poza postată înainte de spectacol.

Image may contain: one or more people, people standing and text

Eu una recunosc că am fost aproape la prima audiție, neascultându-le melodiile prea mult înainte. Dar m-a uimit cât de puțin a contat și cât m-am putut bucura de muzica lor, de energie, de atmosferă. Era un spirit deschis și tot publicul se simțea bine, dansa, sărea, aplauda. Toate bucățile instrumentale și părțile vocale se îmbină excelent. Cei de la Arcade Fire au știut cum să umple scena și să se folosească de ecrane, lumini și un glob disco pus deasupra scenei. Chiar și costumele folosite de Regine aduc un plus.


Setlistul lor a trecut prin melodii mai vechi și mai noi, publicul rămânând la fel de entuziasmat pentru clasicele Neighborhood #3 (Power Out), Rebellion (Lies), No Cars Go dar și mai noile Everything Now sau Creature Comfort. Printre melodii, soliștii au interacționat cu publicul, au mers prin zona Diamond și au păstrat un dialog. După câteva melodii au întrerupt pentru a spune “Stand up for yourselves. Fuck the power”. Iar mai spre final ne-au spus cât de bine s-au simțit în București, că l-au văzut pe Nick Cage, un idol de-al lor. Într-un mesaj primit cu frenezie de public, ne-au lăudat pentru protestele care se desfășoară în Piața Victoriei.



Show-ul a continuat cu diverse momente în care simțeai electricitatea lor în aer. Arcade Fire au revenit la bis și au interpretat We Don’t Deserve Love, Everything Now (Continued) și Wake Up.  Câtă energie au avut, câtă voie bună, câtă muzicalitate. O diferență de ton față de ziua precendentă, în care i-am vazut pe Nick Cave and the Bad Seeds. De data aceasta, Arcade Fire aupermis publicului sa fie mult mai implicat, mai gălăgios, să danseze, să traiască muzica.

Nick Cave & The Bad Seeds la București – un concert de excepție

Rock the City a revenit în 2018 cu două nume grele, Nick Cave and The Bad Seeds și Arcade Fire. Mai indie *hipster* ca oricând, și-a găsit o nișă în peisajul muzical al verii in București, dacă nu în toată țara. După câteva “țopăieli” organizatorice cu ba e biletul online, ba nu mai e, ba e formația, ba nu mai e (s-a anunțat cu câteva ore înainte că NoruNegru nu va mai deschide concertul), a început și prima zi. Nick Cave and The Bad Seeds se bucură de un succes meritat, dar mai mult de atât, de un statut aproape mitologic între fanii din lumea întreagă.

Concertul a fost atât de special, de gândit, de frumos interpretat că am rămas aproape fără cuvinte. Vocea lui Nick Cave răsună  melancolic și pătrunzător, dându-ne seama de ce a lansat un întreg gen gotic. Instrumentalul nu este niciodată mai prejos, atât de simfonic, de elegant și pe alocuri feeric. Totul este pus la punct până în ultimul detaliu, fiecare notă își are rolul ei, fiecare pauză înseamnă ceva, fiecare tempo la momentul la care trebuie. Arată astfel ce artiști compleți avem pe scenă în fața noastra. Muzica este complimentată de ecranele care proiectează alb-negru, aducând un plus de atmosferă. Pe alocuri, ecranul din spate se transformă într-un fundal roșu intens, punând în prim plan orchestra, jucându-se apoi cu lumini și proiecții. A fost un spectacol care te făcea să uiți de lumea din jur, te prindea într-o transă în care erai doar tu și muzica.

Concertul a început cu două melodii de pe ultimul album, Skeleton Tree, un album de o valoare muzicală fenomenală, dar care nu pare la prima ascultare că ar fi ușor de pus în scenă la un concert cu mii de oameni. În timpul înregistrării albumului, fiul de 15 ani al lui Nick Cave a murit, iar melodiile conțin emoții atât de dure și puternice, cu teme de moarte, pierdere și doliu. Și fără a știi asta, emoția și tragicul iese din fiecare melodie și notă. Muzica lui a fost mereu gravă și atmosferică, iar acest show nu a fost diferit.

Concertul a continuat cu melodiile mai noi sau mai cunoscute, precum “Do You Love Me?” “Loverman” sau  “From Her To Eternity”. Un moment mult-așteptat a fost “Into My Arms”, când s-a simțit melodia și tot publicul a devenit unul, cuprins de cântec și de magnetismul artistului. Nu au lipsit din concert nici “Jubilee Street” sau “Stagger Lee”.

Dar ce surprinde este vitalitatea solistului de 60 de ani, modul în care umple scena, se mișcă, sare. În mod constant dă mâna cu cei din primele rânduri, aduce oameni pe scenă. În mai multe rânduri coboară în mulțime, apărând apoi deasupra mulțimii, parcă plutind undeva. După cum spunea într-un interviu, lui Nick Cave îi place un public atent, care nu se uită printr-un iPhone, un public ludic și că primește multe de la public, mai ales de la primul rând. El se consideră un “front-row performer”, vorbind despre tensiunea dintre oamenii pe care îi poate vedea în primele câteva rânduri și el, care îi dau putere și îl impulsonează pe scenă. Primește multă energie de la aceste interacțiuni unu-la-unu. S-a văzut acest lucru tot concertul, dar mai ales la final, când a adus zeci de oameni din primele rânduri pe scenă, sa fie împreună pentru un final emoțional și încărcat.

19/06/17 Romexpo, Bucharest, Romania #badseedsontour

A post shared by Nick Cave (@nickcaveofficial) on

Pot să zic că acest concert a fost transformativ, arătat ce înseamnă marea clasă a muzicii. Am plecat cu așa o convingere că Nick Cave & Bad Seeds sunt cei fenomenali artiști pe care i-am văzut, cu un show pe care sigur îl voi ține minte. Nu am cum să închei decât cu ce a titrat presa britanică după concertul lor din Victoria Park, “All artists are disappointing live after seeing Nick Cave” [Toți artiștii sunt dezamăgitori live după ce l-ai vazut pe Nick Cave].

Țin să menționez și câteva lucruri despre organizare. Au avut niște mici mari probleme, care puteau fi rezolvate cu o comunicare mai eficientă. Totuși, românul e critic etern. Cu ce sunt de acord e că FOH-ul și delimitările dintre zone nu lăsau cea mai bună vizibilitate pentru Normal Circle, dar era loc pe lateral suficient, se auzea, se vedea, erau ecrane. Dar, printre toate, pentru mine a fost un concert de excepție, care face orice astfel de mic incident insignifiant. Dar, na, la noi nu ai cum să nu vezi plin de postări și comentarii, unde fiecare este etern nemulțumit. Oare există concert la care să nu fie așa? Mai ales problemele pentru că a început Nick Cave mai devreme cu 10 minute decât anunțat (deși s-a anunțat că poate începe la 9 fără un sfert sau la și un sfert), când porțile erau deschise de mult? Unora le place să se audă cum comentează. Și eternele comentarii despre sonorizare mă fac să cred ca oamenii nu vor fi vreodată mulțumiți. M-am plimbat prin diferite zone în timpul concertului și nu pot să spun ca a fost vreo problemă, iar majoritatea celor din jur au fost extrem de mulțumiți de sonorizare.