By Simona Mihalca 
Entuziasmul este la cote maxime în rândurile Asociației Străzi Pentru Oameni, după ce am fost onorați cu două recunoașteri semnificative la Gala Societății Civile. Proiectul “Coroană Verde pentru Regina Elisabeta, București” a câștigat Premiul I la categoria Comportament civic și Participare publică, în timp ce inițiativa noastră de suflet, “Grădina Revoluției“, a fost recompensată cu Premiul pentru Impact Social. Aceste distincții reprezintă o mărturie a angajamentului nostru constant de a reimagina și revitaliza spațiile urbane, punând accent pe nevoile comunității.
Îmi permit să folosesc “noi”, deși eu abia am intrat în această echipă frumoasă, cea a Grădinii Revoluției. Cred că este momentul ca fiecare din noi să facă mai mult, să se implice să construiască ceva pentru societate si comunitate. Vorbim mult despre cum se pierde comunitatea în ultimul timp, dar iată că o poți găsi când vrei să te dedici unei cauze. Ce propun proiectele asociației țin și de binele societății, dar în primul rând de binele nostru, al tuturor. Ne dorim să avem … străzi pentru oameni. Ne dorim să avem spații urbane de calitate, spații verzi, trotuare libere pentru pietoni, mai multe zone pietonale. Sunt lucruri mici care se adună și ne fac viața mai bună.
Acestea fiind spuse, vreau să dau mai departe câte ceva din povestea colegilor mei de echipă, așa că le-am adresat câteva întrebări despre asociație, despre proiecte, despre viziunea lor asupra orașului. Am inceput cu Teodora, președinta asociației, pe care am rugat-o sa ne zică ce au însemnat aceste premii recente pentru ea: „Să fim pe scenă la Gala Societății Civile a fost o onoare și, mai ales, o confirmare din partea unui juriu cu experiență că facem bine ceea ce facem. Grădina Revoluției a câștigat premiul pentru impact social. E o recunoaștere care ne arată că munca voluntarilor noștri chiar contează. Ne dă curajul să continuăm, și nu oricum, ci mai hotărâți ca până acum. Știm că un proiect cu impact real se construiește în timp, iar rezultatele se văd în ani. Între timp, credem cu tărie că și ceea ce nu se măsoară ușor are valoare: implicarea comunității, schimbarea discursului public și, poate, chiar felul în care administrația se raportează la astfel de inițiative.”
Motivația Implicării Civice
Pentru Ioana, revenirea în România, după opt ani petrecuți în orașe europene cu o infrastructură urbană ce prioritizează pietonii și spațiile verzi, a fost un imbold puternic. “Mi-am dorit să aduc acasă măcar o parte din aceste obiceiuri și idei,” a declarat ea. Invitată de o colegă să se alăture Asociației Străzi Pentru Oameni, Ioana a găsit “speranța” pe care o căuta. Voluntariatul nu îi este străin, fiind implicată activ din perioada liceului în diverse domenii, de la educație (România și Tanzania – online), la drepturile omului și șanse egale pentru refugiați (Belgia), sau protecția mediului (plantări și campanii educative – România). Experiențele internaționale au consolidat-o în convingerea că “voluntariatul e văzut ca parte din datoria civică a fiecăruia – și nu doar datorie, ci chiar plăcere.” “Am cunoscut oameni care, înainte să înceapă facultatea, își luau un an liber doar pentru a face voluntariat. Mi se pare atât de important ca fiecare dintre noi să contribuie cu bucățica lui de bine, în comunitatea în care trăiește sau, uneori, chiar în altele. E felul nostru de a ne arăta că ne pasă,” afirmă Ioana. Această convingere o menține alături de “ceilalți 101 de oameni din comunitatea SpO, cu care schimbăm orașul pas cu pas, loc cu loc.”
Similar, Andrei s-a reîntors în România la sfârșitul anului 2023, după o perioadă de șapte ani petrecută în Anglia. Această experiență “de afară” i-a oferit o perspectivă nouă asupra Bucureștiului. “Pe de o parte, mi-a fost clar că orașul are un potențial enorm și că sunt multe lucruri care ar putea fi îmbunătățite. Pe de alta parte, mi-am dat seama ca nu înțeleg cum funcționează de fapt orașul – nu mi-era clar care ar fi pașii concreți, dacă aș vrea să propun o schimbare.” Descoperirea Asociației “Străzi pentru Oameni” și a proiectului “Grădina Revoluției” a reprezentat “oportunitatea perfectă să învăț cum funcționează lucrurile în practică,” în special având în vedere că “e vorba de un loc central din București, ceea ce înseamnă din start că orice schimbare va necesita colaborarea cu o paletă largă de instituții.”
Evoluția unui Proiect: De la Rețineri la Determinare
Cătălin a abordat inițial proiectul Grădina Revoluției cu o anumită prudență. Fiind primul său proiect de anvergură în cadrul asociației, amploarea acestuia i-a generat inițial o oarecare descurajare. “La urma urmei vorbim de inima Capitalei. Categoric că sunt mult prea multe părți implicate, mai mult decât la nivel local, afectează mai mult decât o parte din populația orașului.” A pornit la drum “cu o oarecare rezervare,” spunându-și că “măcar merită încercat.” Cu toate acestea, “pe măsură ce proiectul a început să prindă contur iar rețeaua noastră de prieteni din comunități și aliați din instituții a început să crească, am început și eu să cred mai mult că se poate, până în punctul de acum când chiar văd că există deschidere spre dialog, văd că punem în mișcare lucruri. Simt că exista acolo undeva o ușă între-deschisă și simt că trebuie să facem tot posibilul să ajungem să punem piciorul în prag și să intrăm.”
Viziunea pentru Piața Revoluției: Un Spațiu Public Reconstruit
Tudor își imaginează o Piață a Revoluției “fără mașini!” Viziunea sa este un “spațiu pietonal care să redevină inima orașului – un ‘kilometru zero’ sentimental pentru bucureșteni.” Primul pas crucial este eliminarea traficului auto “pentru a reda respectul cuvenit acestui loc încărcat de istorie.” “Aici, centrul de putere al țării s-a mutat de-a lungul timpului între Palatul Regal și fostul sediu al Comitetului Central al Partidului Comunist Român, iar evenimentele din trecut au transformat piața într-un simbol al nostru, al cetățenilor.” Tudor aspiră la un spațiu “unde ne putem strânge în momente de bucurie sau greutate – să celebrăm, să protestăm, să ne ajutăm reciproc.” El își dorește “să revină tradiții precum bătaia cu flori de la Șosea din perioada interbelică, și să aud fântâni în loc de motoare, cu o atmosferă care invită la reflecție și liniște.” Fundamental pentru viziunea sa este ca piața să fie “incluzivă, un loc unde toată lumea să se simtă binevenită. Asta înseamnă accesibilitate pentru persoanele cu dizabilități și evenimente diverse, de la târguri pentru copii la concerte care să atragă toate generațiile. Dorințele mele contează la fel de mult ca ale oricărui bucureștean, iar indiferent de cum va fi reamenajată piața, voi insista să fie un spațiu care ne reprezintă pe toți.”
Corina accentuează importanța Pieței Revoluției ca simbol al identității orașului și al unei Românii libere. “Eu iubesc acest oraș. Noi toți o facem. Bucureștiul e unul dintre cele mai dinamice orașe din Europa, plin de oameni care chiar țin la el.” Comparând Piața Revoluției cu piețe iconice din Londra (Trafalgar Square), New York (Times Square), Tokyo (Piața Hachiko), München (Marienplatz), Paris (Place de la Concorde) și Viena (Rathausplatz), Corina consideră că aceasta ar trebui să reprezinte “un spațiu care nu e doar despre oraș, ci despre România liberă – așa cum o știm noi. Un omagiu adus celor care și-au dat viața în Revoluție, o lecție despre trecutul comunist, dar nu numai – și un simbol al libertății.” Faptul că în prezent “cine își poate da seama de toate astea, doar plimbându-se pe acolo? Nici măcar nu apare în ghidurile turistice – pentru că, în prezent, e o parcare degradată și o zonă invadată de porumbei,” îi provoacă un sentiment de regret profund. “Ca româncă, și ca bucureșteancă – lucrul ăsta chiar doare. Așa că am ales Piața Revoluției ca punct de plecare.”
Realizări, Lecții Învățate și Perseverență
Pentru George, cea mai mare satisfacție personală a fost obținută “la prezentarea raportului în cadrul Primăriei Generale. Aceasta a întrunit persoane importante din toate departamentele iar pentru mine a însemnat un test important pe care proiectul Gradina Revoluției trebuie să îl treacă pentru a ajunge să fie împlinit.” Receptarea pozitivă a fost o surpriză: “Prezentarea a fost bine primită în cadrul participanților, mulți dintre ei afișându-și susținerea și entuziasmul pentru proiect, iar asta pentru mine a fost o surpriză foarte mare deoarece mă așteptam mai mult la reticențe și critici din partea administrației.”
Ioana a descoperit o lecție neașteptată despre profunzimea implicării într-un proiect în care crezi. “În primul rând, nu mă așteptam să mă implic atât de mult în proiectul ăsta. Am început cu planul de comunicare pentru aplicația la grant și, un an mai târziu, încă sunt aici. Lecția pe care am învățat-o e că e greu să te desprinzi de un proiect în care crezi, mai ales când ajungi să crești alături de o echipă formată din oameni pe care, la început, abia îi cunoșteai, dar cu care ajungi să lucrezi cot la cot pentru comunitate.” De asemenea, a fost trist să descopere că, din discuțiile cu grupurile locale, “nu au stat niciodată la aceeași masă. Nimeni nu i-a întrebat cum văd ei spațiul, ce își doresc cu adevărat. Poate cel mai surprinzător a fost să aflu că asociațiile de revoluționari și skaterii, de exemplu, nu fuseseră niciodată consultați despre nevoile lor. Și totuși, amândouă grupurile au o legătură reală și profundă cu locul.”
Cătălin a experimentat “momente de confuzie” mai degrabă decât de renunțare. “Energia pe care o simt ori de câte ori interacționez cu echipa mă face să simt că nu am motive să renunțăm. Confuzie, totuși? De multe ori.” A trăit asta “la cea mai mare intensitate atunci când proiectul nostru a ieșit prima oară la lumină, în fața oamenilor din afara asociației. Am primit atunci multe opinii din multe părți, informații din spatele cortinei, expertize tehnice, lucruri ce ne-au făcut să realizăm adevărata amploare a proiectului. Atunci am simțit că poate nu e bine cum facem, poate trebuie abordat altfel.” Cu toate acestea, sprijinul echipei a fost determinant: “Dar nu am renunțat, ne-am încurajat fiecare unul pe celălalt, ne-am sfătuit, am luat o pauză și am revenit cu forțe proaspete. Așadar, aș spune că echipa m-a scos din acea stare.”
Ghid pentru Inițiative Civice Similare
Tudor oferă sfaturi valoroase celor care doresc să inițieze demersuri similare: “Poți să începi singur/ă, să îți faci o idee mai clară despre ce îți dorești pentru locul pe care l-ai identificat. Dar nu vei ajunge prea departe cu planurile doar pe cont propriu. Găsește-ți ”tribul”, cu siguranță mai sunt oameni care gândesc…aproape ca tine. Implicarea civică nu e un drum lin – fiecare va veni cu propriile idei și priorități. Apoi totul e o negociere, și trebuie să ai răbdare să faci asta mereu și să fii pregătit să nu se facă totul cum vrei tu. Orice proiect, cu atât mai mult unul în care lucrezi cu oameni, pentru oameni, presupune un reglaj fin al ego-ului, care să te ferească de deciziile grăbite și exagerate, într-o direcție sau alta. E firesc să te atașezi de ideile tale, dar succesul unui proiect civic depinde de flexibilitate. Când îți dorești să te implici în comunitatea ta, să ai mintea deschisă și să te bucuri mai mult de călătorie și mai puțin de rezultate.”
George completează aceste recomandări: “Vezi ce alte inițiative au mai fost încercate până acum pentru acea zonă si identifică ce a funcționat și ce nu a funcționat, motivele pentru care acestea au eșuat și gândește-te ce abordare ai avea tu in soluționarea problemelor. În acest demers, ia contact și cu oamenii care au făcut parte din aceste inițiative, dacă este posibil.”
Prin eforturile Asociației Străzi Pentru Oameni, vedem cum viziunea unui oraș mai bun prinde contur, în ciuda obstacolelor. Recunoașterea de la Gala Societății Civile subliniază nu doar dedicarea, ci și impactul real al proiectelor lor. Aceste mărturii inspiră și reconfirmă că, prin colaborare și perseverență, un viitor urban mai prietenos și mai verde este la îndemâna noastră.
Vă invităm să consultați Raportul Grădina Revoluției Pentru București, pentru toți și să ne urmariți pe Instagram și Facebook