Intre 30 Iulie si 4 August 2024 vom fi prezenti la Rockstadt Extreme Fest, un festival de traditie, care a reusit sa construiasca mult, sa adune o comunitate in jurul lui. Editia de anul acesta are un line-up de nerefuzat. Ca sa aflam mai multe despre aceasta editie si nu numai, am vorbit cu Stefan “Buvnitz” Zaharescu.
Ce înseamnă pentru tine o experienta de festival?
Cred ca experienta in sine nu poate fi definita. Pentru mine, importanta si impactul unui festival si-au schimbat valorile odata cu etapele vietii. Printre primele festivaluri majore de profil la care am fost, daca nu chiar primul, a fost Hellfest in 2011 sau 2012. Atunci am mers cu autocarul pana in Franta, 2 zile dus, 2 intors, cu aproape zero bani in buzunar, totul pentru a vedea zeci de concerte comasate in 3 zile.
In retrospectiva, efortul logistic a fost un real cosmar, insa nu as schimba povestea pentru nimic in lume. Tot pe ‘saracie’ am mers si in urmatorii ani. A meritat cu varf si indesat. Sunt experiente care te definesc in primul rand ca om si apoi ca ascultator de muzica.
As recomanda ca fiecare sa mearga, macar o data in viata, singur la un festival, intr-o tara straina. Singur, fara prieteni, fara cunostinte, fara un plan concret. Va promit ca va fi una din cele mai memorabile si definitorii experiente din viata voastra. Un festival inseamna in primul rand, educatie. Insa cu toata sinceritatea, la nivel de public majoritar, experienta de festival este usor pierduta in Romania, sau are valente diferite fata de ce gasesti in Europa.
Poate ca a ramas mai mult in conglomerate, in comunitati, printre oamenii care au simtit cu adevarat asta sau cei care au trait primii ani de entertainment din Romania, cand bucuria de a vedea un artist strain nu stiu daca poate fi replicata in ziua de azi. Imi pare ca exista cazuri unde se insista mai mult pe partea de marketing, pe partea de sponsori si activari, iar ascultatorul si muzica in sine nu mai sunt neaparat ‘headlineri’. Sigur, depinde de caz.
Sunt lucruri pe care le-ai văzut ca participant la alte festuri și le implementezi și ca organizator?
Da, din 2011 merg anual la festivaluri si, in 90% din cazuri, o fac singur. Merg la festivaluri de metal, dar si generaliste, mainstream, sau axate doar pe anumite nise. Muzical, sunt un polivalent. Am acasa viniluri cu Bolt Thrower, dar si cu Taylor Swift sau Fred Again. La un festival, imi place sa imi trasez anumite obiective de la care nu vreau sa fiu distras. Vreau sa vad in primul rand lineup-ul, vreau sa vad ce artisti noi au aparut, cine prezinta potential, cine cred ca va fi urmatorul headliner. Vreau sa vad logistica, implementarea, vreau sa vad serviciile, profesionalismul, nivelul la care trebuie sa ne ridicam, ce este in spatele scenelor, ce productii noi au aparut, care sunt trendurile. Apoi, de fiecare data incerc sa le implementez acasa, fie ca vorbim de Rockstadt sau alte evenimente de club pe care le bookuiesc. Desigur,in limita realitatii si potentialului pe care il avem. Noi suntem inca intr-o faza incipienta. Trebuie sa ne gandim ca primul festival major aparut in Romania, gandit dupa o structura si abordare internationala, a aparut la noi acum mai putin de 20 ani. Daca nu ma insel, a fost Bestfest-ul din 2007.
Ceva ce observ ca insiști sa spui este despre cum fiecare formație este aleasa pentru un tot unitar. Ce te face sa alegi o formație? Cum îți dai seama ca lipsește ceva în line-up?
Daca este un lucru pe care il urasc in lumea asta cand vine vorba despre festivaluri, sunt exact acele evenimente care insista sa aiba un headliner mare, de obicei un headliner foarte ‘sigur’ cand vine vorba de vanzari, doar ca apoi sa-ti tranteasca cateva nume ieftine, de umplutura, pentru a justifica un festival de cateva zile. Acela nu este un festival, este doar un produs si atat, nimic mai mult. Nu acesta este rolul unui festival.
Orice festival de succes a riscat si in primul rand a educat. Niciun festival nu va ramane relevant, pe termen lung, daca nu isi va stabili o directie clara, nu-si va crea o comunitate si nu va ramane fidel povestii pe care a creat-o. Stau drept exemplu evenimente precum Electric Castle, Summer Well, Sunwaves, festivaluri are u riscat si au creat o comunitate in jurul lor, dorinca de a explora si a risca, atat ca experienta cat si ca muzica.
Asta cred ca am facut in acesti ani si cu Rockstadt Extreme Fest. Cel putin, pe segmentul in care noi activam, am fost festivalul care a adus cele mai multe trupe in premiera, in Romania. Si inca o facem. Unul din obiectivele acestui festival a fost mereu acela de a educa, de a oferi publicului experiente muzicale noi, de a-l scoate din cochilia cu care cu totii eram obisnuiti, de a-I arata ca exista atat de multa muzica buna.
Am riscat mult, am mers pe diversitate, pe nume noi si fresh, iar de multe ori am refuzat headlineri pentru ca ne interesa foarte tare ce au de adus in fata publicului, cum se vor prezenta ei, ce relevanta au. Sunt capabili sa ofere un show de headlining, sau isi cer banii doar din pricina numelui? Nu au fost putine trupe pe care le-am refuzat, unde notorietatea lor pur si simplu nu ne-a interesat.
N-ai sa vezi trupe de umplutura la Rockstadt Extreme Fest, doar ca sa ne mandrim cu un numar cat mai mare. Nu, fiecare trupa este aleasa ‘pe spranceana’, fiecare trupa trebuie sa completeze conceptul pe care noi il avem definit, fiecare trupe prezinta calitate, o abordare profesionista si diversitate.
Care a fost gandirea sau abordarea pentru a crea un line-up mai divers si de ce?
Cred ca In 2024 am ajuns suficienti de maturi cat sa intelegem si sa ne bucuram de diversitatea muzicii. Din fericire, muzica rock si metal cred ca este una din cele mai expansive si complexe genuri muzicale ce poate incropi o sumedenie de influente. Aceasta maturitate se observa si in ‘noul val’ de artisti aparuti, indiferent de genul prestat. De ce am creat un lineup divers? Pentru ca nu imi doresc ca Rockstadt Extreme Fest sa fie un festival blocat in trecut sau un festival ‘sigur’.
Nu imi doresc sa avem un festival ce mizeaza pe aceeasi headlineri pe care ii vedem peste tot in ultimii zeci de ani, nume care, din pacate, vor spune stop mai devreme sau mai tarziu. Imi doresc ca Rockstadt Extreme Fest sa fie un loc ‘pentru toti’. Un loc unde poti vedea numele consacrate, headlinerii de care vorbeam mai devreme, dar si noua generatie a scenei, cat si nume experimentale, indraznete, nume pe care poate nu le prinzi la orice eveniment de profil.
Imi doresc sa educam si sa crestem odata cu publicul. Sa avem trupe care in 2024 canta la 15:00 dupa-masa, iar poate peste 10-15 ani ii vom vedea co-headlineri. Imi doresc sa avem calitate si inovatie, indiferent de nivelul artistilor sau abordarea muzicala.
Inca de pe acum, pot sa va spun ca editia din 2025 va fi si mai indrazneata si mai diversa fata de ce am facut pana acum.
S-au anuntat 3 scene mari, asta inseamna ca s-a marit suprafata festivalului?
Da, suprafata festivalului a fost marita, cred eu substantial, iar in acest moment putem acomoda peste 12.000 de oameni. In orice caz, la nivel de implementare si productie, va fi cea mai grandioasa editie Rockstadt Extreme Fest de pana acum.
In fata unui eventual sold out pentru anul aceasta, se ia in calcul ca festivalul va mai creste in viitor si daca asta este cazul, Rockstadt va ramane in Rasnov? Mai este loc de creștere a festivalului?
Da, contrar tuturor asteptarilor,se pare ca Rockstadt Extreme Fest va fi Sold Out, mai devreme sau mai tarziu. In acest moment au mai ramas undeva la 1400 de abonamente si cateva sute de bilete pe zi disponibile. La modul in care decurg vanzarile, suntem increzatori ca in acest an vom declara primul Sold Out din istoria festivalului. Insa, in acelasi timp, nu vom creste mai mult de atat. Vrem ca festivalul sa ramana un eveniment relaxat, friendly, nu vrem sa il transformam intr-un produs. Este un eveniment facut de catre fani si pentru fani. Din acest motiv, Rockstadt Extreme Fest va ramane si in viitor la capacitatea maxima din acest an.
In afara de line-upul impresionant de anul aceasta, la ce se mai pot astepta vizitatorii?
Fara a intra in prea multe detalii, am tinut cont de toate recomandarile venite din anii trecuti, recomandari pe care am incercat sa le implementam si sa le imbunatatim in 2024. Cred si sper ca participantii vor fi multumiti si impresionati de eforturile pe care le-am depus pentru acest an. Ma bucur ca exista aceasta interactiune mai personala intre festival si participant.
Care sunt cele mai mari dificultăți în organizarea REF pe care publicul nu le înțelege?
Sincer, nici nu stiu de unde sa incep. Pot spune doar ca o mana de oameni normali, rationali si sanatosi la cap, ar fi renuntat din start la a pune pe picioare acest eveniment. Si n-as putea sa ii condamn. Din punct de vedere al ‘creatiei’ in sine, este de N ori mai dificil sa organizezi asa ceva in Romania. Cea mai mare provocare, ca in fiecare an, este sa reusesti sa pui la punct un lineup bun, atractiv. Cu cat mai mare evenimentul, cu cat mai mare provocarea.
Am ajuns in punctul in care vezi la Rockstadt aceleasi trupe pe care le poti gasi si pe afisul unor evenimente de profil mult, mult mai mari ca noi. Pentru ca aceste trupe sa ajunga sa cante in Romania, in plin sezon de festival (in sine un cosmar), ai nevoie in primul rand de un plan bine pus la punct, plan ce se discuta de obicei chiar si cu 15-18 luni inainte de eveniment. In momentul in care ai un headliner, spre exemplu, asta implica o productie de 2 camioane si 2 nightlinere/headliner, sa spunem.
Adauga asta la faptul ca principalul punct de interes, teritoriul in care aceasta trupa canta de obicei in vara, este la 2000 de kilometri departare, si anume Europa Centrala si de Vest. Pentru formatii este mult mai practic sa isi confirme festivaluri in acea zona, apoi sa mai lege cateva showuri, tot in zona, decat sa bata 2 zile dus-intors pana la noi. Aici exista multa munca de convingere, discutii si eforturi ce se intind pe luni de zile.Apoi urmeaza nopti nedormite, stres, frustrari. De datele financiare nici nu mai are sens sa discutam.
Apoi ai inconstienta de a organiza un festival cu peste 100 de formatii. Raportat la numar de oameni, asta inseamna undeva la aproape 2000 de persoane, insumand doar formatiile si stafful acestora. Asta se traduce in cazari, transporturi de la aeroport, backstageuri si, in esenta, un program si o logistica extrem de bine pusa la punct. Tot acest proces de a aduna toate informatiile, de a planui toata logistica, se intinde pe durata a cel putin 6 luni de zile.
Apoi ai implementarea. Trebuie sa pornesti cu ideea ca ai ca obiectiv constructia unui ‘sat’ de la zero, capabil sa acomodeze 12.000 de oameni timp de 6 zile.
Dupa care ai partea de parteneri si sponsori. Noi avem in fiecare an o mana de parteneri si sponsori care au crezut in acest eveniment si ne-au ramas alaturi. Insa ii numeri pe degete. In rest, am fost si suntem in fiecare an ignorati de orice inseamna sponsor sau partener media, lucru care se datoreaza, cred, nisei si comunitatii pentru care ne adresam, a ideilor preconcepute despre aceasta muzica si a oamenilor care o asculta, idei de care cu greu scapam.
Suntem pe drumul cel bun, insa drumul este unul lung. Il parcurgem impreuna si tragem inainte. Este trist, dar asta e realitatea. Am reusit sa punem pe picioare acest eveniment, aproape independent, un efort ce isi pune amprenta an de an.
Urmeaza problemele legate de teren, dificultatile in a te intelege cu autoritatile locale, birocratia unde, din pacate, ajungi sa fii partener involuntar cu Guvernul Romaniei care percepe taxe si impozite ce ajung chiar si la jumatate din valoarea biletului, in unele cazuri. Iar toate aceste lucruri sunt doar varful eisbergului.
Am ajuns la concluzia ca publicul nu trebuie neaparat sa ‘sape’ in culisele unui eveniment. In primul rand, ar distruge orice bucurie si euforie, credeti-ma. Sa faci un eveniment, de orice fel, in Romania poate ajunge foarte repede un cosmar. Pana la urma, publicul plateste bilet, iar noi suntem obligati sa ii oferim cea mai buna experienta posibila, in contextul pe care il avem.
Care crezi ca au fost cele mai importante lecții învățate din edițiile trecute pe care le veți aplica ediția aceasta?
Sa fiu sincer, in fiecare an cred ca am facut greseli. Mai mici sau mai mari, insa cred ca mereu am invatat din ele, am fost cat se poate de transparenti cu publicul nostru si, ulterior, am incercat sa imbunatatim lucrurile in anul urmator. In mare, eu cred ca am reusit an de an acest lucru. Cert este ca pentru editia din acest an, am acordat atentie fiecarui detaliu, mai mult ca niciodata. Am ajuns pana sa si alegem personal meniurile vegane si vegetariene pe care le vom avea in perimetrul festivalului.
Nu exista perfectiune, exista insa dragoste si pasiune pentru ce faci, intelegere si deschidere pentru comunitatea ta. Fara aceste elemente, este imposibil sa persisti pe termen lung, sau sa fii respectat si apreciat.
Cu atâta muncă și stres, când vine momentul festivalului, te poți bucura de el?
Deloc. Anul trecut, daca au fost 5 concerte pe care le-am vazut, si nici pe acelea integral. Anul acesta, cu toata logistica si implementarea pe care o avem in fata, ma astept sa nu vad nimic. M-am obisnuit cu asta, e un fel de sacrificiu constient pe care il fac an de an. Nu am ce sa regret, bucuria mea este impartasita de toti cei care ne calca pragul. Realistic vorbind, nu am prea multe momente de respiro, bucurie sau relaxare.
Noi deja lucram la editia din 2025, in paralel cu pregatirile pentru cea din acest an. Este un job care, realmente, se desfasora 365 de zile pe an. Poate cand mor, se gandeste cineva sa-mi faca o statuie de jumatate de metru in Rasnov.
