Wow! Nu pot începe altfel când descriu concertul Iron Maiden. Wow!
Trebuie să recunosc că nu ascult prea des Iron Maiden și nu îi văzusem până acum, dar așteptam momentul de mult și m-am bucurat când am văzut că i-a anunțat Metalhead. Nu vreau sa vorbesc în clișee despre ce grei au fost ultimii ani, asa ca doar o sa zic cât m-am bucurat sa vad un concert mare (au fost peste 15000 de oameni).
Show-ul a fost la Romexpo, dar in mod surprinzător în spatele pavilionului central, nu în fața lui. Asta înseamnă că a fost un pic cam înghesuit, mai ales la categoria din spate,unde ne-am fi dorit poate ceva mai mult loc sa ne rasfiram, sa vedem și noi ceva din show :)) in rest, nota 10 pentru câte baruri au fost, pentru opțiunile de mâncare și nu numai. Am observat, de exemplu, și un stand cu cafea, care mi s-a părut interesant.
Seara a început cu Lord of The Lost, de care auzisem ca au făcut un super concert la Cluj seara dinainte. Neștiind nicio melodie de-a lor, pot sa zic foarte sincer ca mi-au plăcut mult și o sa încep sa ii ascult. Au inclus în setlist si melodii mai vechi, dar și melodii de pe noul album. S-au chinuit sa facă atmosferă, dar au încercat prea tare și au menționat de prea multe ori ca urmează Iron Maiden. De parcă lumea nu știa :)), De departe melodia mea preferata a fost ultima cantata, La Bomba, un mix foarte interesant de latino și metal, cu scena luminată în roz.
E un motiv pentru care înainte de pandemie Maiden erau headlineri la toate festurile mari. They deliver! Au început cu melodii de pe ultimul album, Senjutsu, când scena avea un decor japonez și Bruce avea un manbun :)) tot la o melodie maxim doua ceva se schimba pe scena, fie backdropul, fie aveau decor 3d care se mișca, fie apărea câte un nou personaj, fie o schimbare de costum.
Am văzut desigur și pirotehnice. Ce mi-a plăcut foarte mult este ca nu a fost producție de dragul producției, care sa ia ceva din rolul muzicii. Din contra, tot ce a fost pe scenă era gândit sa fir în tandem cu melodiile, sa le pună în valoare, sa spună o poveste. Setlistul a inclus desigur melodii mult cunoscute și mult așteptate precum Flight of Icarus, Number of the Beast, sau Fear of the Dark. Si un bis cu The Trooper, Run to The Hills, Aces High. Cea din urma a avut poate cel mai spectaculos decor, cu un avion gigantic care se mișcă deasupra scenei, cu o elice care se învârte.
Sunetul a fost bun, iar vocea lui Bruce impecabila de la un capăt la altul, indiferent cât de mult alerga pe scena. Greu de crezut vârsta la care a ajuns și prin ce a trecut. Iar riffurile Maiden au răsunat la fel de puternic ca întotdeauna.
Tot ce pot să mai zic la final este că Maiden au demonstrat din nou de ce sunt monștri sacri ai rock-ului, făcând un show pe care clar îl vom tine minte.