Când mă gândesc la concertele care m-au marcat, îmi apar in fața ochilor câteva instantanee, acele sclipiri intense care fac showul de neuitat. Din fericire, pot să le retrăiesc prin munca fotografilor de concerte. Ei sunt cei care au grijă mereu să prindă momentele speciale, să fie unde trebuie, când trebuie. De-a lungul timpului, am urmărit cu interes și admirație proiectele de fotografie de eveniment.
Unul dintre acele proiecte este Asociația Stage Photo, fondată de Miluță Flueraș, Paul Voicu și Carlos Funes. Niște nume cu greutate în scena fotografică românească au vrut să creeze o comunitate artistică în jurul lor, un spațiu de dezvoltare și creare. Pentru cei dornici să pornească pe acest drum al fotografiei de eveniment, Asociația Stage Photo oferă workshop-uri, sfaturi, și promovare. Mai mult decât atât, pe site-ul asociației găsim în fiecare lună un Best Of, o selecție a celor mai reușite fotografii de la evenimente.
Ca să aflăm mai multe despre acest proiect, dar și despre cei din spatele lui, i-am invitat pe Miluță, Paul si Carlos la o discuție despre fotografia de concert.
TAO: Cum a luat naștere asociația?
Miluță: Ideea inițială a fost a lui Carlos. El ne-a propus mie și lui Paul și așa a luat naștere asociația. Ideea de nume a fost a lui Paul; am făcut un brainstorming, varianta lui a fost cea mai bună și am acceptat-o toți.
TAO : Cine poate fi membru și cum?
Miluță: Membru poate fi orice fotograf care e interesat de această nișă pe care o abordăm- fotografia artelor spectacolului, nu se referă doar la fotografia de concert, ci la orice tip de performance, de la un performance într-o galerie la un show aviatic. Procesul de înscriere e relativ simplu : cei care vor să adere trebuie să prezinte un portofoliu de 10 imagini prin care să demonstreze că sunt cunoscători ai acestui tip de fotografie și că au activat cât de cât în domeniu, iar noi analizăm portofoliul, votăm și îi primim în asociație.
TAO : La ce proiecte ne putem aștepta?
Miluță: Momentan, pe lângă prezența noastră în social media (facem un fel de album de best of în fiecare lună), lucrăm la niște proiecte pe care le vom anunța în curând, și anume- ne dorim să filmăm un documentar despre scena muzicală underground din București, suntem într-o fază avansată a proiectului. Deja am contactat trupele, ne-am făcut o idee despre cum vrem să arate și dorim să începem filmările acum, în septembrie.
TAO : Dacă nu s-ar pune problema de bani sau de chestiuni financiare, ce proiecte ați dori să inițiați ?
Miluță: Deocamdată este vorba doar de acest proiect și despre o carte pe aceeași temă, care va fi mai mult un album de fotografie documentară- un proiect de durată. Se va pune problema de bani atunci când va trebui să producem efectiv albumul, dar documentarul îl facem in house, cu ce materiale avem, echipamente… Problema ar putea fi eventual la promovare și distribuție, pentru că niciunul dintre noi nu are experiență în domeniul de PR de film, e o nișă și asta. Ne dorim să cooptăm și persoane care să se ocupe numai de asta, ca să ne poată promova proiectele mai bine.
TAO: Am văzut pe site-ul vostru că vreți să țineți și diverse workshop-uri, cursuri… Credeți că oricine poate ajunge un fotograf bun?
Paul: Eu nu sunt de părerea asta. Cunosc fotografi care sunt oameni foarte ok, dar de 6-7 ani de zile nu au avansat deloc, au rămas în același loc și pe partea de fotografie, și pe partea de editare. Uitându-te la pozele lor, nu simți nicio emoție din punctul de vedere al încadrării subiectului în peisaj, sunt niște imagini terne. Dacă faci poze doar ca să arăți că ai foost acolo, nu ai mare lucru de arătat.
Tocmai de asta ne-am gândit și la partea asta de coaching, ca să îi ajutăm pe ceilalți să se dezvolte. Dar în primul rând ne învățăm unii pe alții. Miluța are o idee, am și eu o idee, haide să încercăm să le punem cap la cap, apoi în practică. Niciunul nu e ”mama fotografiei de concerte”. Avem multe exemple pe care să le urmăm, fotografi atât din străinătate, cât și din țară. Una din fete a tras pentru Studio Rock la Rockstadt și mi-a trimis pozele să i le public, pentru că îi făcusem rost de acreditare- am rămas foarte impresionat de ce a scos fata aia la primul ei festival.
Miluță: Pentru că sunt oameni care au un talent nativ, au ochiul potrivit pentru fotografie. Sunt oameni care se uită la mii de tutoriale și tot nu reușesc să prindă esența, pe când alții au un talent nativ și încep să se remarce după câteva evenimente și știu să vadă ceea ce este important, în termeni de compoziție, de juxtapunere, văd mai multe elemente decât vede un om obișnuit.
Carlos: Oricum, ideea e să ne ajutăm reciproc să evoluăm. O data pe lună ne întâlnim și ne facem ”critica”, vedem ce poate fi îmbunătățit, cum am putea încadra mai bine ș.a.m.d.
Miluță: În plus, facem și studii de caz, prezentăm portofoliul câte unui fotograf din afară pe care îl apreciem, ca să vedem ce face ca acele imagini să fie bune, să vedem dacă putem și noi să adoptăm anumite elemente de compoziție, sau poate abordarea în sine. Ideea e să ne îmbogățim cultura vizuală cât se poate de mult.
TAO : Să vorbim puțin despre fotografie în general. În primul rând : cum vedeți voi rolul fotografiei și al videografiei în scena muzicală ?
Paul: E unul foarte important- prin foto și video promovezi artistul respectiv, organizatorul, locația… Promovezi scena muzicală din România, dacă sunt români. Sunt trupe românești care au crescut foarte mult datorită fotografiei de concert. Dacă se întâmplă să concerteze o trupă mică într-o locație mai puțin cuprinzătoare, unde nu vin decât vreo 60 de oameni să îi asculte, dar pozele și filmările de la concert arată interesant sau promițător, oamenii vor fi tentați să îi asculte.
Miluță: Impactul este unul destul de mare. Dacă e să ne gândim la perioada de acum vreo 10 ani, când nu era Facebook, imaginea avea alt rol și alt impact. Acum, cu rețelele de socializare, site-urile nu mai sunt atât de vizitate. Dacă e să mă gândesc la Sonysphere, acum 10 ani, când imaginile atingeau 10 000 de vizualizări… Acum algoritmul rețelei de socializare nu îți mai permite acest lucru dacă nu plătești. Dar conținut de calitate se creează din ce în ce mai mult, se vede că a evoluat foarte mult piața, oamenii déjà au o cultură vizuală, organizatorii la fel- își aleg fotografii, nu iau pe oricine, au început și remunerațiile să ajungă la nivelul la care ar trebui… Încet-încet, începem să ne aliniem la niște standarde și să ne putem compara cu industria de afară în privința asta.
TAO : Dacă vă uitați acum de exemplu la o anumită formație sau la un eveniment, unde se promovează anumite fotografii care nu sunt neapărat cele mai reușite… Vă face asta să vă placă mai puțin evenimentul/formația respectivă ?
Paul: Nu, n-are nicio legătură. Depinde mult de locație, de lumini. Nu poți să judeci un concert la care artiștii probabil că n-au fost în cea mai bună stare psihică și n-au dat tot ce pot sau tot ce vor pe scenă. Sunt momente în care nu poți să funcționezi la 100%. E doar unul din multele concerte. Dacă îi asculți, îi știi de ceva timp, poți să fii de acord că au avut o performanță mai slabă, dar știi că nu asta e norma.
Miluță: Nu neapărat. Ce încercăm noi, fotografii de concert, e să captăm prezența lor, feeling-ul, energia lor. Uneori pot fi 25 de fotografi în fața scenei și doar unul dintre ei să facă o singură poză care să cuprindă toată atmosfera, să spună întreaga poveste. Și din poza aia poți să înțelegi tot concertul, să îți spună tot.
TAO : Era o glumă că în România, pe Facebook, al doilea cel mai frecvent nume de familie e ”photography”…
Paul: Da, sunt de acord cu asta, suntem cu toții de acord cu asta. Ideea e că e foarte ușor să faci o pagină din asta cu ”photography”, e gratis, cu ceva bani poți face rost și de câteva mii de followeri, cu toate că nimeni nu se uită la pozele pe care le publici.
TAO : Dar acum, când toată lumea are o cameră cu el la concert… Este ăsta un motiv pentru care lumea apreciază mai puțin fotograful de concert?
Miluță: Nu, pentru că foarte puțini pot reuși cu ajutorul unui telefon să facă o fotografie mai bună decât cei care stau în ”pit”. Dar s-a întâmplat să văd și fotografii făcute cu telefonul care să le întreacă pe cele profesionale, pentru că omul respectiv se află în alt punct, are altă perspectivă asupra concertului. Chiar și eu, la Electric Castle, am tras în paralel cu telefonul și am văzut că se poate, cu condiția să ai și o anumită experiență, dar sunt foarte rare cazurile.
TAO : Hai să vorbim puțin și de partea de fotografie promoțională, pentru imaginea unei formații. Cât de mult (decor) este prea mult și când lăsăm lucrurile simple ?
Miluță: Eu, de exemplu, când discut cu o trupă despre felul în care se va desfășura o ședință foto, întreb întâi care este conceptul. De cele mai multe ori recurgem la elemente destul de simple, în niciun caz n-am utilizat decor excesiv, pentru că nu caracterizează genul acesta de imagini. Poate editarea sau efectele să fie mai deosebite (efecte reale, nu digitale), dar în general sunt chestii destul de simple pentru că trupa este cea care trebuie să iasă în evidență, nu elementele de decor. Totuși, imaginea trebuie să spună o poveste, astfel încât este nevoie de elemente care să contureze mai bine conceptul în sine. De regulă, oamenii optează pentru chestii destul de simple și ne bazăm pe expresivitatea lor. S-a făcut totuși un studiu și s-au observat clișeele care se repetă la fotografiile cu trupe- spre exemplu vocalistul este tot timpul în față și iese în evidență, trupele de metal nu zâmbesc niciodată, clădiri părăsite, fish eye etc. Important e cum treci peste clișeele astea ca să poți transmite ceva, cum poți să scoți de la subiecții tăi ceea ce vrei să transmiți.
TAO : Care au fost pentru voi momentele de cotitură în carieră- un concert important, un moment în care ați învățat ceva…
Paul: E o întrebare cu mai multe răspunsuri. Pentru mine, momentul de cotitură, care m-a atras către fotografia de concert a fost festivalul Hellfest, datorită acelui festival m-am apucat de fotografia de concert.
Carlos: Pentru mine, cel mai mare highlight a fost tot la Hellfest, a fost pentru prima oară când am participat la un festival de o asemenea anvergură. Am învățat că dintr-o singură melodie trebuie să scot cele mai bune cadre pentru trupa respectivă. E o altă dinamică față de concertele care se țin în cluburi sau în cadrul unor festivaluri mai mici. Am învățat să trag atâtea cadre cât să simt că e de ajuns, că am prins și chestii bune și câ îmi și ajung imaginile, astfel încât atunci când mă duc la concerte mai lejere, unde pot să fotografiez pe parcursul a 3 melodii, simt că am prea mult timp.
Miluță: Sunt multe momente importante… De exemplu, prima acreditare, în 2008, la Brașov… Primul concert foarte tare pe care l-am fotografiat- AC/DC, în 2010, prima acreditare la un eveniment cu public de peste 10 000 de oameni… Faptul că am ajuns să lucrez cu festivaluri foarte mari, totul venind de la sine, în sensu că organizatorii festivalului m-au contactat, pentru festivaluri ca Electric Castle, ARTmania, Blaj Alive… Faptul că m-am extins către alte zone, începând de la muzică, că lucrez pe digital, sunt fotograf (SEE Fest, iCEE Fest), festivaluri care au cu totul alt profil, dar care sunt festivaluri de top în România… Faptul că am putut să mă extind către video și că am avut șansa să lucrez și cu artiști cunoscuți…
Pentru a afla mai multe despre Asociația Stage Photo, îi puteți găsi pe:
https://stagephoto.ro/ro/
https://www.facebook.com/asociatiastagephoto/
https://www.instagram.com/asociatiastagephoto/
