By Simona Mihalca 
“Cât de picant? Sri Lanka picant” aud de la masa de lângă mine din Bistro Lanka, în timp ce eu îl aștept pe Alex să ajungă să povestim despre cum a preluat el restaurantul. Auzisem o parte din poveste de la un prieten comun si mi s-a părut fabulos. IT-ist la origini (și chiar și în prezent), el era client fidel al restaurantului, pe care l-au descoperit întâmplător de pe Google Maps. Au apreciat mâncarea inedită și aromată. Când patronii de-atunci au fost nevoiți să închidă, Alex și soția lui au decis să preia Bistro Lanka, crezând și în produsele lor și că ar fi păcat să se piardă primul restaurant Sri Lankez din București.
Bistro Lanka a fost înființat cam acum vreo trei ani și jumătate, iar de un an și jumătate este al lor. “Era restaurantul nostru preferat din cartier, chiar dacă nu avea multă vizibilitate. Ne-a plăcut foarte mult mâncarea, și aș putea zice că e și gustoasă și mult mai sănătoasă decât în multe restaurante, care folosesc diverși potențiatori de aromă. Noi ne lăudăm că suntem MSG-free și dăm gust mâncării doar prin ingrediente naturale. Totul se gătește pe loc atunci când este comandat și folosim ingrediente cât mai calitative, cât mai proaspete” ne spune Alex.
Dar de-acolo până la a cumpăra un restaurant e cale lungă. “Din diverse motive financiare, resaturantul urma să se închidă. Deși nu am avut nicio legătură cu domeniul, am preluat restaurantul împreună cu soția, încercând să ducem povestea mai departe, să-l facem cât mai cunoscut, să audă lumea de noi, să vină să încerce o mâncare inedită și cumva să treacă peste barierele acestea. Am fost destul de inconștienți, așa să zic.”
Horeca nu e un domeniu care iartă, deci nu îmi imaginez că a fost ușor. “Am pornit cu mult entuziasm în această călătorie și cu zero experiență. Încă nu pot să zic că avem experiență, chiar și după un an și jumătate. Ne chinuim să ne descurcăm cu marketingul, cu promovarea, mai ales pe social media. Încercăm să găsim o formulă de angajați cât mai ok. Din momentul preluării, în următoarele șase luni am dublat personalul. Am păstrat toată echipa care fusese, doar că a trebuit să mai adăugăm. Înainte erau clar prea puțini oameni și era o problemă. Erau zile în care se începea programul mai târziu, lucru care n-ar trebui să existe.”
Bucătăria Sri Lankeza nu este cea mai cunoscută la noi, iar preconcepțiile despre mâncarea sud-asiatică în general sunt destule. “Românii noștri mănâncă la grecesc, la turcesc. Sunt obișnuiți cu mâncarea noastră tradițională, desigur. Dar când aud de srilankeză, de nepaleză, zic că s-ar putea să nu fie sănătos. Au văzut prin reportaje cum se gătește în nu știu ce piață din sudul Indiei și nu pare cel mai curat. Și doi, că mâncarea e picantă. Dar noi încercăm să îî convingem că nu este așa”
Eu una sigur nu mânânc sri lankez picant. Nivelul meu de a tolera mâncarea picantă a crescut de la white people mild la mild, așa că mă bucur ca Bistro Lanka au două stiluri diferite, cel europenizat și cel sri lankez. Imediat vă povestesc și despre ce am mâncat și chiar a fost foarte mild, dar aromat. Nu era genul de picant care arde și atât, dar care aduce ceva în plus mâncării.
L-am întrebat pe Alex care ar fi felurile lui preferate de mâncare și nu am fost deloc dezamăgită. Mă bucur că îl aveam acolo lângă mine, că am avut nevoie de subtitrări pentru ce am primit. Nu știam ce e aici dar e buuun.
“Acestea sunt ciuperci pleurotus. Procesul de gătire se numește hot butter” unt topit cu chili paste. După ce se fac pane, se caramelizează în unt cu chili și se condimentează. Mai avem și inele de calamar care se gătesc în același stil” mă lămurește Alex.
“Asta de aici, Kottu roti, este motivul pentru care am preluat restaurantul. Roti, o lipie de casă, se taie fâșii, se călește pe plită sau pe un wok cu un mix de legume, condimente, carne. O mâncare sățioasă, gustoasă. Al nostru are carne, un mix de legume și o pastă biryani care se face dintr-o ceapă care se fierbe până când se topește și se amestecă cu anason, cu cardamom, cu semințe de coriandru, multe arome”
Nu putea să lipsească orezul cu cocos, și am fost uimită să aflu că se face sosul de cocos chiar de ei: “Se sparge nuca de cocos, iar pulpa de interior se blenduiește cu ghimbir, sare, lime, chili, și ceapă roșie.“
De departe cel mai interesant mi s-a părut că printre alune si caju prăjit (absolut delicios de altfel), existau aceste frunzulițe. Subtitrările zic că sunt frunze de curry gătite. Nu zic nu, am gustat ușor cu frică, dar wow. Top tier snack. Sigur aș mai mânca.
Cu atâtea preparate bune, te oprești cu greu din mâncat. Mai mult m-am rostogolit spre casă decât să merg. Și sincer, pot să înțeleg de ce ai vrea sa cumperi acest restaurant, să te asiguri că există în continuare. Chiar dacă drumul e anevoios și vin multe lecții de învățat: “Cred că asta cu oamenii a fost cea mai grea. Eu lucrez în IT și am încercat să mă raportez la oameni cum mă raportez și la colegii mei, la șefii mei. Dar cumva am avut prea multe așteptări de la anumiți oameni cu care am lucrat și cred ca resursa umană în Horeca m-a surprins, dar neplăcut.”
Mereu mă întreb oare cum se schimbă modul în care privești mâncarea în sine când lucrezi sau deții un restaurat: “N-aș putea să zic exact ce s-a schimbat, dar mă axez mult mai mult pe a găsi noi tipuri de mâncare, nu neapărat srilankeză. Explorez mult mai mult culinar, vizitez alte restaurante ca să-mi dau seama ce fac ei bine. Trebuie să-ți dai seama ce mâncare poate fi pregătită dinainte atunci când mergem la festivaluri, de exemplu. Cumva dintotdeauna am avut niște întrebări la care n-aveam cum să aflu răspunsul când mergeam la un restaurant. De exemplu, ce se întâmplă cu waste-ul de mâncare într-un restaurant?”
Când vorbim de waste si sustenabilitate, am ajuns pe domeniu, așa că imediat întreb și ce fac ei cu waste-ul: “La noi totul se gătește pe loc, deci Waste-ul este minim. Noi avem niște curry-uri, așa se numesc sosurile de legume, de carne, pe care le folosesc srilankezii ori ca mâncare alături de orez, ori ca bază pentru diverse preparate. Facem o porție de curry dimineața, care se ține în bain-marie la cald și se reface de oricâte ori e nevoie de-a lungul zilei. De asemenea, noi colaboram cu Bonapp/Munch, unde mai facem pachete pe seara.”
Acestea fiind spuse, ne vedem la Bistro Lanka pe strada Traian 147, că eu sigur o să revin!