By Simona Mihalca 
Ce frumoasă devine iarna când e plin de luminițe. Când simțim bradul mai aproape, cand încercăm găsim ceva frumos în fiecare zi. Eu una știu că am căutat diverse feluri de “frumos” pe care să le împărtășesc cu voi, iar așa am ajuns si la Rozmarin Concept. M-au prins cu eșarfele lor de mătase pline de basme și legende. Și desigur, cu numele.
Deși evit mereu să întreb despre numele brandului sau al formației, cred că în cazul Rozmarin Concept ea este esențială.
“Am ales acest nume pentru că rozmarinul este cunoscut ca planta aducerii aminte, având nu doar o încărcătură simbolică, ci și reale proprietăți terapeutice (ceaiul de rozmarin are un efect benefic asupra memoriei). Produsele noastre, inspirate din basme, legende și simboluri străvechi, trezesc amintiri din vremuri de demult. În plus, ele dau naștere unor amintiri proaspete: sunt adesea oferite în dar, iar prin ele se creează momente emoționante și se consolidează legătura specială între cel care dăruiește și cel care primește.” ne spune Anca Cernea.
Basmele românești și universale nu sunt doar o sursă de inspirație, ci adevărate matrici de design, purtătoare de mesaje universale. Dintre toate, o imagine care rezonează profund cu artista este cea a „Mârțoagei lui Făt Frumos”.
“Inițial, ilustrația a fost creată pentru “Cenușotcă”, un basm cules recent de antropologul Pamfil Bilțiu de la bunicii din Maramureș și publicat prin grija scriitorului Nicoară Mihali. Îmi place mult povestea tânărului care a plecat încrezător în aventură, nepăsător la batjocura celor din jur. Și s-a întors victorios. Parcă toți visătorii au inițial ceva ridicol; dar ei se încăpățânează să meargă până la capătul drumului ca să schimbe lumea în bine, fără să țină cont de vocile care îi dezaprobă. Îmi place mult și desenul cu “Greuceanu”, care readuce lumina în viața oamenilor.”
Procesul de creație este unul ritualic, necesită timp și detașare, fiind întrerupt adesea de activitatea intensă de profesor de actorie. Artista mărturisește că desenează destul de rar, având nevoie de o „pauză” din vârtejul vieții și al antreprenoriatului pentru a se dedica creației. Odată început, însă, procesul devine „adictiv”.
Metoda este una clasică, apoi digitală: schița prinde viață cu creionul pe hârtie, urmând ca adăugarea culorilor și finisajele să fie realizate în Photoshop. Timpul alocat acestei etape creative este esențial, fiind o dedicare totală: „Îmi place să dedic atâta timp cât este necesar părții de creație, ca să îmi cadă bine, să simt că spun tot ce am de spus prin linii și culori.” Odată ce desenul ia naștere, se scrie și povestea produsului. Ulterior, fișierele sunt trimise la imprimare, mătasea ajunge la croitorie pentru tiv, iar colega, Gabriela, se ocupă de ambalare și distribuție.
O coerență perfectă se regăsește și în alegerea materialului. Mătasea naturală a fost aleasă pentru calitățile sale care se oglindesc în viziunea artistică: „Există o coerență între aspectul fluid al mătăsii și mesajul poetic al desenelor mele.”
Acest material este admirat pentru felul în care plutește în vânt și pentru dualitatea sa: este „fragilă și rezistentă în același timp.” Pe lângă rezonanța poetică, mătasea este un material prețios, plăcut la atingere, care face ca „orice femeie să se simtă răsfățată” atunci când poartă o eșarfă sau o brățară din acest material.
Fiecare colecție este o sinteză a ultimelor experiențe trăite, conceptul fiind întotdeauna un ecou al vieții personale. Arta devine, astfel, o cale de procesare și regenerare emoțională.
De exemplu, după pierderea părinților, s-au născut eșarfele „Copacul vieții” și „Colț verde de rai”. Deși pornite din doliu, imaginile au ieșit „optimiste și pline de viață”, servind ca o cale de regenerare. Sentimentul de recunoștință, izvorât din bucuria de a lucra cu copiii, a inspirat eșarfa și coperta de jurnal „Mulțumesc”. Cel mai recent, aceeași recunoștință a căpătat o notă de căldură fizică prin crearea fularului „Mulțumesc”, tricotat din fir moale de bumbac.
Drumul antreprenorial nu a fost lipsit de provocări, dar a venit la pachet cu lecții prețioase, mai ales după o experiență similară anterioară. Sfaturile pe care artista și le-ar da sunt simple și ferme: „să am încredere în viziunea mea, în raționamentele și în intuiția mea și să merg fără concesii în direcția pe care o aleg.”
Deși adesea trebuie să se ocupe de sarcini care nu au nimic de-a face cu latura creativă, cele 20 de ani de freelancing în domeniul teatrului au călit-o suficient de bine încât să abordeze aceste aspecte practice „fără mofturi”.
În ceea ce privește piesa care o reprezintă cel mai bine, răspunsul este la fel de dinamic precum viața: „Se schimbă mereu.” Totuși, în prezent, piesele care îi surprind cel mai bine identitatea sunt „Basma de basm”, cu formele ei „fragmentate, asimetrice, jucăușe, accidentale, cu stângăcii”, alături de energia din „Mulțumesc” și vulnerabilitatea și căldura transmise de eșarfa „Îmbrățișare”. O dovadă că, pentru Rozmarin Concept, arta este o oglindă fidelă și mereu schimbătoare a sufletului creator.
