By Simona Mihalca 
Am intrat la Pole Hub fără să știu exact la ce să mă aștept. Mai fusesem cândva la o oră de pole pentru începători în Brașov și credeam că am prins niște lucruri de bază. Am aflat cu stupoare că sunt multe lucruri de bază.
Am descoperit bara de silicon, care are un grip complet diferit, te “prinde” altfel, aluneci mai greu, ceea ce sună bine până realizezi ce înseamnă asta pentru mușchi. Sau mai ales pentru pielea mea julita prin șosete. Știam deja ca bara clasică (de inox) are un switch in partea de jos care o poate face să se învârtă, altfel te învârti doar tu apoi există bara rotativă. Mi-am zis că nu o să fie mare diferență, că eu sunt genul care rezistă bine la mișcare/învârtit /amețit. Dar când am setat bara să se și rotească efectiv, nu doar eu în jurul ei… pfff. I was humbled.
Absolut respect celor care pot face asta. Mai era in sală o colegă care chiar reușea lucruri impresionante, in sub jumătate de an de venit la sală. M-a fascinat să vad asta mult mai mult decât apreciam ce poate profa :)) e normal ca poate.
Am încercat și să mă cațăr pe bară, ceva ce mulți copii fac în parc când sunt mici. Nu pot să zic că am și reușit. Când am auzit “e bine că ai forță în brațe să te ridici, dar ar trebui să te împingi și din picioare”, eu am ales să aud doar prima parte, când mă laudă. Mai vedem noi altă dată cum lucrăm picioarele.
Viziunea Luanei Cotan, fondatoarea Pole Hub, este foarte interesantă. A zis ceva ce a rămas cu mine: “eu nu vând sport, eu vând dezvoltare personală”.
Trebuie să recunosc că am un love hate relationship cu dezvoltarea personală. Am ascultat podcasturi, am citit cărți, sunt deschisă să încerc lucruri noi. Dar există și o parte din mine care devine automat sceptică, când mă gândesc la afirmații și jurnal de recunoștință, dar nu e cazul aici. Sună un pic “woo, woo”, dar am înțeles ce vrea să zică.. E vorba despre ce se întâmplă în tine când încerci ceva ce părea imposibil și îl faci oricum. Când alegi să rămâi inconfortabil și să continui.
Mi-a plăcut că știe că oamenii care vin sunt în căutare. Poate nu știu exact ce caută, dar sunt în căutarea unei versiuni mai bune din ei. Și ea e complet ok cu ideea că la un moment dat unii vor pleca, nu pentru că ceva a mers prost, ci pentru că și-au luat ce aveau nevoie și merg mai departe. Câte locuri funcționează cu mentalitatea asta?
Nu e nici pe departe un spațiu exclusivist. Vin fete, vin băieți, la clase de pole on heels, la sports pole, la ce simte fiecare că i se potrivește. E o comunitate reală, unde se ajută lumea, discută, se împrietenesc. Parcă altfel intră un pic de bârfă cu colegii și colegele după o oră de pole hub.
Ce mi s-a părut iarăși interesant este că la ora care se termina înainte să vin eu, fetele aveau diverse constituții, nu erau toate super slabe si ce arată imediat în mintea mea când mă gândesc la atletic. Dar să vii într-un astfel de spațiu unde nu este despre cum arăți, chiar dacă ținuta e sumară ca să poti să te ții de bară, este ceva special. Simți că faci ceva pentru tine, faci mișcare, pui mușchi (sau așa vreau să cred ca m-a durut tot corpul 2 zile după). Nu e un moment wow în care deodata prinzi încredere în tine că ai venit, e un proces continuu. Vezi asta fără să ți se vândă nimic artificial. Așa că eu zic că merită să încerci.
Ca să rămâneți și voi impresionați, vă sugerez să vă uitați la higlight-ul de storyuri de la showul lor aniversar de 1 an (cu ocazia asta vreau sa le zic si La Mulți Ani)