By Simona Mihalca 
Munții Carpați au găzduit cândva toate cele patru specii de vulturi europene, însă intervenția umană și prejudecățile au dus la dispariția lor completă din România. Astăzi, prin eforturile Fundației Conservation Carpathia, asistăm la o tentativă istorică de a readuce aceste păsări fundamentale pentru sănătatea ecosistemului. Ornitologistul Robert Zeitz explică în acest interviu de ce reintroducerea vulturului sur este o necesitate biologică, nu doar o dorință estetică, și cum această specie „sanitar” poate schimba modul în care natura se apară de boli.
Cum ați decis că vulturul sur era specia prioritară pentru reintroducere? De ce vulturul sur?
În primul rând, în Europa există patru specii de vultur și, conform datelor din literatura de specialitate și din istoricul muzeelor, este absolut clar că România a avut o populație destul de bună și sănătoasă de vulturi din toate patru speciile în trecut. Toate patru au dispărut. Vulturii sunt necrofagi, sunt sanitari ai mediului și chiar exercită o muncă destul de importantă în menținerea echilibrului în natură. Faptul că nu există vulturi aduce după sine o mulțime de probleme sanitar-veterinare, cum ar fi răspândirea bolilor.
În afară de România, în fiecare țară unde au existat vulturi s-au făcut deja programe de reintroducere, România fiind ultima țară din Uniunea Europeană unde am început reintroducerea vulturilor. Reintroducția vulturilor nu este doar o chestiune de dorință, are foarte multe laturi economice, foarte multe laturi sanitar-veterinare, de biodiversitate.
De ce vulturul sur? La început fiindcă este cea mai comună specie, și cea mai importantă cauză a dispariției vulturilor a fost otrăvirea, o activitate care încă persistă și în zilele noastre, bineînțeles, într-o măsură mult mai mică decât acum 100 de ani. Cu vulturul sur trebuie să începem o activitate de a controla aceste activități ilegale, și după ce dovedim că putem să facem față acestor provocări o să avem șansa să primim și alte specii mult mai rare, cum ar fi vulturul negru sau zăganul.
Credeți că s-au schimbat vremurile suficient cât superstiția și ostilitatea față de vulturi să nu mai fie o problemă?
Este și o latură de nu numai superstiție, ci aceste păsări au fost considerate dăunătoare, ca toate păsările răpitoare, și existau campanii adevărate, campanii foarte, foarte clare de a le stârpi prin împușcare, prin otrăvire, prin orice fel, inclusiv colectarea ouălor. Mai mult, unele specii, cum ar fi zăganul sau vulturul negru, au fost colectați și pentru trofeu sau pentru colecționare de ouă. Aceste activități, după ce România a intrat în Uniunea Europeană, chiar sunt considerate cazuri penale, deci sunt interzise. S-a schimbat foarte mult în legislație, în abordarea oamenilor. Practic putem să spunem că România a devenit o țară care chiar poate să aibă vulturii din acest punct de vedere.
Cât timp vor petrece vulturii în volieră înainte de a fi eliberați și ce trebuie să demonstreze pentru a fi considerați pregătiți?
Păsările sunt de proveniență naturală, sunt pui care au petrecut timpul natural în Spania, au fost colectate din cauză că au avut probleme minore cum ar fi epuizare sau leziuni minore, și au fost aduși la centre de reabilitare de unde urmează să fie eliberate. Populația din Spania fiind atât de mare și atât de sănătoasă încât pot să ducă aceste păsări în alte țări. Majoritatea vulturului sur din proiectele europene de reabilitare provin din Spania.
Aceste păsări sunt păsări sălbatice, se tem de om. Este foarte important ca aviarul, adică voliera de aclimatizare, să fie într-un loc liniștit unde oamenii nu deranjează aceste păsări, și trebuie să se acomodeze cu mediul înconjurător, dar trebuie să fie și în liniște și să se simtă în siguranță. Dacă deschidem ușa volierelor, păsările o să zboară afară și trebuie să se întoarcă înăuntru, să nu aibă senzația că sunt în captivitate și în pericol.
Vulturii vor rămâne într-un singur habitat sau ne așteptăm să se extindă și în alte masive muntoase după ce se stabilizează populația?
Vulturii au mobilitate extrem de mare, aceste păsări o să zboară sute și sute de kilometri de distanță de la locul de eliberare, ceea ce este absolut natural, dar noi sperăm să se și întoarcă. O să continuăm hrănirea lor într-o împrejmuire ce se află în jurul volierei și sperăm ca păsările să se întoarcă să se hrănească și să rămână unele dintre ele în zonă. Practic, o volieră de aclimatizare poate să fie un nucleu pentru populația de la 100, 200, 300 de km de punct. De la Cozia până în Munții Ciucaș această volieră este suficientă.
Este acesta primul pas dintr-un proces mai amplu sau ne bazăm că păsările se vor înmulți singure?
Va fi o mixtură. Dacă noi eliberăm vulturi, această specie este o specie gregară, deci o să fie păsări care vin din alte țări și o să vadă că sunt păsări și aici, ar putea să se stabilească, sau păsările noastre să se ducă altundeva și să ajute populațiile de acolo. Noi sperăm ca aceste păsări aduse din Spania, nu numai aceste 25, că o să aducem în jur de 100 de păsări în timp de 5 ani, să fie nucleul unei populații care se va stabili. Mai sunt și o să mai fie și alte puncte în România unde se vor începe activități de reintroducere a vulturilor, așa că, treptat, o să avem mai multe păsări în mai multe puncte.
Vor interacționa vulturii cu populația existentă de carnivore mari?
Vulturii sunt necrofagi și consumă hoituri, carcasele animalelor moarte. Evident că vor fi concurență cu specii care tot sunt necrofage, cum ar fi, de exemplu, ursul sau vulpea, deci specii existente în România care, dacă nu în exclusivitate, se hrănesc și cu hoituri. Vulturii se hrănesc în exclusivitate cu hoituri și, datorită faptului că sunt păsări gregare, pot să curețe un cadavru în câteva ore. Deci putem să considerăm, de exemplu în cazul ursului, că vulturii sunt competitivi.
Dacă este ceva ce ați vrea ca populația mai largă să știe și de obicei nu aveți șansa să spuneți?
Eu cred că una dintre cele mai importante chestiuni este că, dacă o să avem o populație de vulturi, toată lumea întreabă dacă reintroducem ceva. Bine, putem să reintroducem vulturi, dar dacă nu sunt într-un număr suficient de mare, chiar și efectul lor sanitar asupra naturii nu poate fi măsurabil. Succesul adevărat al reintroducerii o să înceapă din momentul în care o să fie suficient de multe păsări ca să se și vadă, să poată să fie și măsurat, faptul că aceste păsări chiar curăță mai repede habitatul de carcasele animalelor, dacă putem să dovedim că numărul carnivorelor mari necrofage în aceste zone scade, ori că viteza de propagare a bolilor, cum ar fi pesta porcină africană, se reduce. Este dovedit că unde există vulturi, epidemiile se propagă mult mai greu, mult mai lent. Faptul că reintroducem o specie încă nu înseamnă că efectele vor fi vizibile în natură. Trebuie să fie într-o cantitate suficient de mare.
Fundația Conservation Carpathia ne mai spune prin pagina lor de Facebook că
“Știm că vreți să-i vedeți. Și noi vrem același lucru. Iată cum vom face asta:
Din 25 martie – live streaming de la volieră, pe carpathia.org/ro. Vom anunța intervalul orar și toate detaliile în curând.
Din 25 aprilie – dacă totul va decurge bine, vom facilita vizite cu programare, sâmbăta, alături de un ranger al fundației. Vulturii vor putea fi observați exclusiv din turnul de observare special amenajat, pentru a le păstra liniștea.”