13 Aprilie. Quantic. Dirty Shirt și Transylvanian FolkCore Orchestra ne arată cum se face la Maramu’. Un show de ținut minte prin care lansează
noul album, Letchology.
Este al doilea concert Dirty Shirt pe care îl văd. Dacă primul concert m-a convins să îi revăd, acest al doilea concert m-a transformat într-o fană adevarată.
Seara a început cu francezii de la ZE GRAN ZEFT, care au fost o surpriza plăcută pentru mine. Au sunat foarte bine, au interacționat cu publicul, cu anumite glume mai mult sau mai puțin nesărate. Până la urmă, daca e să îi învățăm română, trebuie să începem cu înjurăturile. Înapoi la muzică, stilul lor mă duce cu gândul la rock-ul alternativ al anilor ’90. Per total, foarte interesanți, cu un sunet bun și prezență scenică.
Dirty Shirt urcă pe scenă alături de orchestră și își încep concertul în fața unui public dedicat, pornit să cânte, să țipe, să danseze. Exact cum le spune și descrierea, seara concertului a fost PARTY FOLKCORE GIPSY METAL FROM TRANSYLVANIA! Iar seara trecută s-a simțit cu adevărat ca o mare petrecere.
Dirty Shirt sunt una dintre formațiile care sunt mult mai bune live decât pe album. Scena mică din Quantic este neîncăpătoare, la propriu și la figurat, pentru tot ce ne oferă ei în această seară. Toată energia lor, toată atmosfera, tot ce înseamnă pe scenă, nu au cum să fie surprinse destul în studio. Iar comentariile politice și sociale sigur sunt sarea și piperul unui concert.
În concert ne-au trecut prin discografie, cântând melodii noi dar și cele deja cunoscute. Am apreciat cât de mult permit melodiile lor intervenția publicului, print ritm, cântat, aplaudat. Având și fragmente deja faimoase din folclorul românesc, sigur ajută, precum “Cobzar”, “Ciuleandra”, “Săraca inima me” sau “Dulce-i vinu”. Dar și noile melodii sunt la fel de apreciate de un public care deja îi cunoaște bine. Folkcore să fie!
Cum o petrecere nu e adevărat petrecere până când nu se întâmplă ceva mai ieșit din comun, și de data aceasta am avut parte de crowdsurfing.
Dan “Rini” Craciun, vocalistul, și-a luat barca și a început să cânte Bad Apples în timp ce publicul îl purta prin sală.
Spectacolul nu se putea încheia fără un wall of death pe “Mental Csardas”, sau fără “Pălincă” că doar am zis că e petrecere.
La final, pot spune că am rămas impresionată de concert, de formație, de atmosferă. Îmi pare rău de cei care au ratat concertul, pentru că au pierdut ceva chiar special.
